George Iacobescu, 62 de ani, este un nume foarte influent in Marea Britanie. Presedinte executiv al Canary Wharf, al doilea mare centru financiar european dupa celebrul City londonez, Iacobescu este romanul cel mai bine platit din lume la ora actuala. De exemplu, in 2006 el avea un salariu anual de 4,9 milioane de euro, adica 400.000 de euro lunar. Lucreaza la Londra, intr-un birou de la etajul 30 al unui zgarie-nori.
Traseul sau catre succes intr-un mediu in care a fi roman nu e o calitate este de-a dreptul subiect de roman. Dupa scoala generala facuta in Tunari, au urmat Liceul Dimitrie Cantemir si Facultatea de Constructii din Bucuresti. Primul serviciu a fost in 1969 la stat, ca proiectant de statii de pompare. Emigrarea n-a fost usoara.
‘Grila sa de transfer’, pentru care regimul comunist l-a vandut efectiv unui om de afaceri britanic in 1975, a fost de 5.000 $, bani stransi de fapt de o matusa fugita in Canada. Pe vremea aceea exista posibilitatea sa pleci din tara in schimbul unei sume importante.
Daily Telegraph scrie ca initial romanul a lucrat doi ani ca inginer la o firma din Montreal, unde s-a ocupat de restaurarea a doua blocuri care arsesera. Din 75 pana la finalul lui 1976 a tot revenit in tara, suportand sicane din partea autoritatilor. Cu greu i s-a permis casatoria cu femeia vietii lui, Gabriela, licentiata a Universitatii Bucuresti, apoi si mai greu i-au lasat sotia sa plece in strainatate, fiind nevoit sa faca trei saptamani greva foamei in fata sediului ONU. In 1978, pe cand avea 33 ani, l-a intalnit la o receptie pe vicepresedintele celui mai mare dezvoltator imobiliar din America de Nord, Olympia & York, al carui asistent a devenit. Urmatorii cinci ani au fost plini de succese: a proiectat o fabrica mo-derna de granit la Toronto, Olympia Center si turnul de 64 de etaje Neiman Marcus la Chicago, proiecte importante la Dallas, Houston si Boston.
Cariera a urcat firesc, pe fondul unei munci colosale: in perioada 1983-1987 s-a mutat la New York pentru a finaliza World Financial Center. In 1988 a fost trimis la Londra pentru a superviza proiectul de reabilitare a fostei zone a docurilor, actualul Canary Wharf. Pentru ca munca de calitate i-a fost apreciata, din 1994 devine director executiv si membru in Consiliul de Administratie al Canary Wharf Holdings Ltd, doi ani mai tarziu ajunge vicepresedinte executiv, pentru ca din martie 1997 sa detina functia de director general. ‘Traseul de 13 ani pare firesc, dar a fost impanat cu munca, frustrari si lacrimi. Si sansa, intrucat am avut mereu echipe bune’, recunoaste Iacobescu.
George vine rar in tara si e prezent la aproape toate intalnirile la nivel inalt romano-britanice. Conduce o masina de lux, isi face vacantele in Italia si colectioneaza ceasuri si CD-uri cu jazz. N-a uitat de unde a plecat.
Pastreaza distinctiile tatalui, medic stralucit mort la 56 de ani, de la care a primit sfatul decisiv: ‘Daca vrei sa o duci bine, nu te face doctor sau avocat, ca
n-ai viitor in tara. Lumea se construieste tot timpul si va fi nevoie de ingineri’.
Evolutia castigurilor anuale ale lui Iacobescu
2000: 2.754.000 euro
2001: 4.739.000 euro
2002:1.591.000 euro
2003: 1.591.000 euro
2005: 1.391.000 euro
2006: 4.900.000 euro
Canary Wharf: aici lucreaza campionul topului salariilor
Canary Wharf inseamna o lume mica, hiperbogata si selecta, creata chiar de George Iacobescu. E vorba de 24 de cladiri de birouri, cinci mall-uri, un hipermarket, doua centre de conferinte, teatre, multiplexuri si cluburi unde muncesc aproape 100.000 de oameni, intre care cateva zeci de romani.
I-au fost colegi de facultate
Cristian Gatu: ‘George a avut forta, vointa si inteligenta. Fara sa fie un student tocilar, era printre cei mai buni. Era un baiat de viata, ii placeau fetele, dar era cuminte. In 1976, la un an dupa ce plecase in Canada, am stat mereu langa el in timpul Olimpiadei de la Montreal’.
Cristian Tantareanu: ‘Nu am fost amic cu George, dar l-am admirat, desi evoluam la un moment dat intr-o serie paralela. Era un tip destept, renumit printre colegi. Habar n-aveam ca e cel mai tare roman din lume la leafa. Pe vremea aia eu eram celebru in facultate’.
Nici macar in fotbal nu se castiga atat de bine
Cristian Chivu, fundas Inter Milano, 4,5 milioane €, anual
Mircea Lucescu, antrenor Sahtior Donetk, 3 milioane €, anual