Eşti nesuferit? E vina maică-tii

Sau “Ai un câine mare pentru că ai un penis mic” şi alte bolovăneli simpliste, în care nu mai cred nici cercetătorii britanici. N-am fost niciodată la psihoterapie (nu că n-aş fi un pacient suculent), din două motive.
Unu: n-am bani de aruncat. Am bani de mâncat, băut şi cumpărat prostii, dar măcar p-ăştia ştiu pe ce-i dau.
Doi: nu pot fi manipulată şi nici sugestionată, deci nu mă conving manevrele specialiştilor care încearcă să-mi spună că viaţa e o savarină, numai eu mă încăpăţânez s-o văd ca peun găinaţ. Nişte amice de-ale mele care s-au dus la psiholog doar pentru că era coadă la coafor s-au întors de-acolo cu fundu-n sus. Nu le-a convenit deloc ce concluzii li s-au scuipat în urechi. În primul rând, mămucile lor erau vinovate pentru orice.
Prietena mea Carmen s-a dus la o doamnă psiholog. Asta pentru că bărbatul ei a părăsit-o pentru o paţachină, dar ea îl iubea oricum şi nu ştia cum să iasă din fascinantul tărâm al celor care-şi taie venele din orice – le trebuie doar un micuţ pretext.
Aşa, iar dânsa, madam psiholog, contra sumei modice de 200 de lei ora (oră care la ea avea 50 de minute, probabil astea sunt noile reglementări ale UE), i-a spus că tâmpenia de a iubi un curvar are întotdeauna rădăcini în copilărie.
Că, dacă ea îl vrea tot p-ăla care umblă cu ailaltă, înseamnă că, atunci când era mică, asta a văzut în casă: tati umbla cu toate fufele, iar mami nu divorţa, îl aştepta să vină de la războaiele sexuale, ca o Penelopă mai mică. Deci mă-sa era de vină şi că bărbac-su era un porc, şi că fiică- sa acceptă ca soţul ei să-i facă viaţa chisăliţă.
Conform părerii epizootice ale multor psihologi, dacă eşti cretin, asta se întâmplă fie pentru că tati al tău a băut toată viaţa (avea nasul roşu şi-n fotografiile alb-negru), fie pentru că mă-ta a pus prea multă presiune pe tine, nu te lăsa să iei patru la română.
Şi, de scorpie ce era, nu era de acord să rămâi gravidă în clasa a X-a. De-asta mor de foame psihologii din România. Se uită la prea multe filme în care pacienţii stau crăcănaţi pe o canapea, povestesc chestii patologice, în timp ce psihoterapeuţii îi aprobă prin mici interjecţii şi fac rebus.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE