Urmează, într-o ordine din care spicuim aleatoriu, o plimbare pe deasupra Bucureştilor din turnurile de veghe ale pompierilor, întâmplări din scrutinurile electorale de altădată, simţitoare pagini dedicate Marii Uniri şi alegerii Eroului Necunoscut, episoade mai puţin cunoscute din al Doilea Război Mondial (cum sunt cele referitoare la submarinele româneşti).
În aceeaşi ultimă categorie, intră, şi lucruri despre care în trecut sau astăzi se păstrează o discreţie de neînţeles. Au fost sute, poate mii de militari români pe care lovitura de stat de la 23 august i‑a aflat în Germania. Asupra lor s‑a lăsat o grea tăcere, explicabilă până la un moment dat. Dar, după 1990, nu ne‑ar mai fi dat nimeni peste degete dacă am fi scris despre ei. În fond, şi ei au luptat pentru aceeaşi ţară. În volumul său, Florian Bichir le închină câteva pagini, invitându‑ne indirect la regândirea unor „scheme“ păgubitoare pentru cunoaştere.
Firul naraţiunii străbate şi alte perioade ale istoriei recente a României. Ocupaţia şi sovietizarea României, rezistenţa şi represiunea, moravurile nomenclaturii „roşii“, precum şi… dar mai bine să-l lăsăm pe cititor să le descopere singur.
În volumul lui Florian Bichir sunt amestecate cu pricepere de alchimist date istorice certe sau doar reţinute de memoria colectivă, legende. Arhitectura cărţii şi stilul pun în lumină un om pentru care scrisul nu mai are multe secrete. În fond, Bichir nu îţi face un transfer de date istorice, ci vorbeşte cu tine, stă la taifas şi îţi spune ce cred el despre… Sunt, cred, destule argumente pentru a vă cufunda în lectura acestei cărţi, uşoare, dar care pune probleme. Citind-o şi văzând de unde am plecat, nu putem să nu ne întrebăm: Încotro ne îndreptăm?”, a comentat profesorul universitar Mihai Retegan.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro