Haideți să-i întindem o mână de ajutor lui Dorian. «Îmi doresc să scap de durerile îngrozitoare!»

Chiar dacă mama sa l-a părăsit pe când avea doar doi anişori, plecând la muncă în Italia, lui Dorian Aldea nu i-a lipsit niciodată nimic. Bunica maternă a încercat, cum a ştiut ea mai bine, să suplinească lipsa femeii care i-a dat viaţă crescându- l ca pe propriul copil. I-a oferit toată dragostea ei şi l-a pus întotdeauna mai presus de oricine şi orice. A încercat, pe cât a putut, să o convingă pe mama lui Dorian să-şi viziteze băiatul măcar o dată pe an, dar nu a avut sorţi de izbândă. Aceasta s-a mulţumit să le trimită, din când în când, câte 50 sau 100 de euro, motivând că nu are nici bani, dar nici timp să vină acasă. Anii au trecut. Dorian a terminat şcoala generală din Moreni, judeţul Dâmboviţa, localitate în care locuieşte, apoi a mers la liceu. S-a îndrăgostit iremdiabil de muzica rock şi a convins- o până şi pe bunica sa, căreia îi spune “mamă”, să asculte câteva dintre piesele şi formaţiile lui favorite. De dragul lui, femeia era în stare să facă orice.

La spital i s-a dat tratament cu calmante

La începutul anului trecut, Dorian a început să acuze dureri la un picior. Nu a vrut să meargă la medic pentru că era convins că suferă de reumatism, la fel ca bunica. O bună perioadă de timp a tot amânat vizita la doctor, însă prin luna septembrie, când durerile au devenit din ce în ce mai supărătoare, şi-a luat inima în dinţi şi, împreună cu bunica, a mers la medicul de familie. Acesta i-a asigurat că băiatul nu are nimic, însă din cauză că durerile persistau, femeia l-a dus la spitalul din Azuga. Şi, cu toate că pe radiografia pe care i-au făcut-o medicii de aici se vedea o gâlmă în zona inghinală stângă, băiatului i-a fost prescris doar un tratament cu calmante pentru o perioadă de 30 de zile. Din păcate însă, tratamentul nu a avut nici un efect. Imediat după terminarea lui, durerile au reapărut. Au făcut vreo trei drumuri la unitatea din Azuga, însă de fiecare dată auzeau aceeaşi replică: “copilul nu are nimic”. Îngrijoarată de starea de sănătate a lui Dorian, bunica a decis să ceară şi alte păreri. Au ajuns astfel la spitalul din Ploieşti, pe Secţia de Chirurgie Vasculară, pentru că aşa le fusese recomandat, însă medicii de aici le-au spus că nu este de competenţa lor. Cu nervii la pământ şi din ce în ce mai speriată de durerile mari pe care le acuza tânărul, femeia a cerut o trimitere la un spital din Capitală. În prima fază au fost la Institutul Fundeni, unde Dorian a făcut mai multe investigaţii, însă nu a primit nici un diagnostic concret. De aici au plecat către Spitalul Grigore Alexandrescu, unde au mai făcut un rând de analize, apoi au fost trimişi la Marie Curie. Aici lucrurile au început să se clarifice. Au fost internaţi de urgenţă şi mutaţi, pe rând, de la Cardiologie la Ortopedie şi apoi pe Secţia de Oncologie, unde au aflat că Dorian suferă de cancer, mai exact de Sarcom Sinovial Monofazic (tumoră malignă de ţesuturi moi – o formă rară de cancer care afectează mai ales adolescenţii şi adulţii tineri).

Recomandări

Harta puterii după parlamentare. PSD ia un sfert din mandate, AUR și-a dublat scorul. Fiefurile PNL pot fi numărate pe degetele de la o mână | Analiză

«El e tot ce am»

“În momentul în care am aflat diagnosticul, am crezut că am să mor… pur şi simplu. Nu mai aveam aer şi mă aşteptam să cad din picioare şi să nu mă mai pot ridica vreodată. Însă Dumnezeu m-a ţinut tare, dar pe Dorian, nu. El a vrut să se arunce de la fereastă când a auzit că are cancer. Spunea că viaţa lui s-a terminat şi că nu mai vrea să mă chinuie. Dar eu nu pot să accept aşa ceva. El e tot ce am! E băiatul meu şi trebuie să se facă bine”, povesteşte femeia plângând în hohote. Medicii din România nu i-au dat nici o şansă lui Dorian, spunând că băiatul este în fază terminală. De operaţie nici nu se pune problema la noi în ţară. Însă bunica nu poate accepta aşa ceva şi vrea să-şi ducă nepotul la o clinică din străinătate. Printr-o cunoştinţă a trimis deja dosarul medical al nepotului ei la o clinică din Germania şi aşteaptă, cu sufletul la gură, un răspuns. Chiar dacă are dureri îngrozitoare, Dorian încearcă din răsputeri să le ţină piept. “Încerc să fac faţă acestei boli cumplite şi, chiar dacă atunci când am aflat diagnosticul am crezut că nu mai există nici o şansă pentru mine, acum cred totuşi că pot reuşi. Îmi doresc doar să mă fac bine şi să scap de durerile îngrozitoare”, spune adolescentul de 18 ani.

Recomandări

Alegeri parlamentare şi prezidenţiale 2024. Cum se formează Guvernul

Cine doreşte să-l ajute pe Dorian să învingă cumplita boală de care suferă poate face donaţii în conturile Fundaţiei Ringier. Stă în puterea noastră să-i oferim o şansă!

Urmărește-ne pe Google News