Cuprins:
În 2022, a lansat „Plouă”, alături de Tata Vlad (n.r. – Tataee, de la B.U.G. Mafia), iar melodia a urcat pe prima poziție în topurile din România.
Scopul ei este să facă muzică sinceră
„Piața internațională e ceva la care am țintit de când eram mică și reprezintă în continuare o dorință arzătoare”, spune Holy Molly.
Tânăra mărturisește că inspirația îi vine din vulnerabilitate, iar scopul este să facă muzică sinceră, prin care să se conecteze cu cei care o ascultă. Am stat de vorbă cu Holy Molly despre parcursul ei muzical, despre provocările din industrie, dar și despre „PULS”, primul ei album, pe care urmează să-l lanseze în 2025.
„Sunt Maria, un copil crescut cu muzică de când a învățat să vorbească. Și nu pentru că am crescut în vreun mediu cult, ci pentru că m-a fascinat de când am auzit-o prima oară”, spune Holy Molly, pe numele ei real Maria-Alexandra Florea.
Tânăra a intrat în studio încă de la vârsta de 9 ani, prima piesă oficială a lansat-o la 13 ani, când își spunea Miss Mary, iar din 2019 s-a reinventat cu numele de scenă din prezent.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/credits-vlad-andrei.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_a9a572d0b4d53c0001052e94f1fdae04.jpg)
Pe primul loc în topul popularității în Polonia
Este considerată una dintre vocile în plină ascensiune din industria din România, dar succesul l-a avut prima oară în afara granițelor, deoarece a făcut muzică în limba engleză. Piese precum „Everybody’s Scared”, „Menage a Trois”, „Watch Me” sau „Sunday Night” i-au bătătorit drumul internațional, iar single-ul „Shot a friend” a fost pe primul loc în clasamentul celor mai ascultate melodii din Polonia.
În România, a urcat pe primul loc în topuri cu piesa în română „Plouă”, alături de Tata Vlad, dar și cu „Totul meu”, melodie lansată împreună cu ADI. „Facem cum vrei tu” sau „Fericit”, alături de Zodier, au confirmat că Maria are un cuvânt de spus și în industria autohtonă.
EP-ul său de debut, „Liliac”, a venit abia în 2023, un material prin care cântăreața și-a propus să le arate fanilor cine este cu adevărat, cu toate sentimentele și anxietățile pe care le are.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/credite-vlad-andrei-3-1024x683.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_e3e81f0b9e1d8dbc5fbb8ebf3a357f38.jpg)
Primul spectacol live, în clubul Control
Așa a apărut și piesa „Atac de panică”, o melodie prin care spune povestea părinților ei, așa cum a văzut-o ea în copilărie, când mama ei se confrunta cu atacuri de panică. Nu a reușit să cânte niciodată melodia live, deoarece era mereu copleșită de emoții, până la primul ei show solo, „PULS”, pe care l-a avut pe 24 octombrie 2024 în clubul Control din București.
Despre spectacol spune că „reprezintă ritmul inimii mele, cu tot spectrul emoțiilor umane” și că vrea să-l transforme în primul ei album, pe care plănuiește să-l lanseze cât mai curând în 2025. Până atunci, pregătește un nou show „PULS”, pe 19 februarie, la Hard Rock Cafe, unde îi invită pe spectatori să o descopere prin muzica sensibilă pe care o face.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/foto2-concert-control--credit-zvoristeanu-anca-1024x631.jpg)
„Am fost un copil înconjurat de oamenii potriviți”
Maria Alexandra Florea a copilărit într-un cartier mic din București, dar și la bunicii din Giurgiu. „Cam toată viața mea s-a învârtit în jurul gândului că aparțin scenei. Când nu eram în București, eram la bunici, desculță pe uliță sau cocoțată în copaci. N-am fost potolită, dar nici rebelă. Am fost mai degrabă curioasă și singuratică”, povestește tânăra. Este singură la părinți și a trăit într-o familie care i-a cultivat pasiunea pentru muzică.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_6280186391521a3c597f3751fc36f08e.jpg)
Mama ei, așa cum spune, are o voce frumoasă, deși nu a făcut niciodată o carieră în muzică, iar bunica maternă la fel. „Cred că am moștenit asta de la ele și probabil mama a presărat în mine dorința ei proprie de a fi artist”, continuă cântăreața.
A intrat în cor de la vârsta de 4 ani, la 7 ani deja mergea la concursuri, la 8 ani studia canto, la 9 a înregistrat prima piesă într-un studio, la 10 a învățat să cânte la pian și chitară, iar la 13 a lansat prima piesă oficială. „Am lansat «You dont love me» în 2010. Eram atât de mică, încât mă mir că m-au lăsat să intru în studio”, spune Alexandra.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/credite-vlad-andrei-1.jpg)
Înconjurată de oameni potriviți
Nu a avut o copilărie convențională, iar orele pe care în mod normal și le-ar fi petrecut jucându-se le dedica carierei sale. „Cu greu a mai fost loc de altceva în viața mea. De atunci, a rulat constant gândul că asta voi face toată viața și, odată cu el, frica imensă că nu voi reuși”.
A avut norocul unei echipe bune, oameni despre care spune că aveau o încredere oară în ea. „Eram un copil înconjurat de oamenii potriviți. Dacă n-ar fi fost ei, cu siguranță urmam parcursul oricărui elev normal și mă lăsam de muzică la primul contact cu industria. Și da, insinuez că industria e grea, dar și că noi suntem niște răsfățați care uneori se așteaptă să aibă succes cu cel mai mic efort depus”, explică Holy Molly.
Artista își aduce aminte cu drag de perioada adolescenței, despre care spune că a fost ca un workshop în lumea muzicii, timp în care a învățat să scrie piese, cum se orchestrează sau cum se cântă live. „Am început ușor-ușor să lansez piese cu videoclip, să am o trupă de dansatori cu care să merg în concerte și a fost o perioadă extrem de frumoasă. Ăsta a fost un noroc imens. Eram un ucenic care învăța și nota tot, numai ochi și urechi, cu speranța că mă voi perfecționa.”
Drumul de la Miss Mary la Holy Molly
După ce a terminat liceul, Maria a dat admitere la Conservator, a intrat, însă simțea că nu se regăsește aici, iar intuiția îi spunea că nu a făcut alegerea corectă. „Așa că am dat admiterea și la UNATC, fără nicio pregătire, dar (prin același noroc, semn, destin, spune-i cum vrei) am intrat”, povestește ea.
Au urmat trei ani de pauză de la muzică, în care, așa cum descrie, a făcut ceva complet nou, „o disecare a întregii personalități și a tuturor mecanismelor umane, ca să învăț de la 0 ce presupune «a fi». Dans, vorbire, canto, mișcare scenică, studiu de personaj, istoria teatrului și a filmului – le-am mâncat pe pâine. După acei ani, nu mai eram același om.”
Și-a dorit să înceapă un nou capitol, cu ceea ce a învățat despre ea până atunci, așa că s-a reîntors la muzică sub numele de Holy Molly. „Am vrut să fiu liberă, să fie un nou început, să nu știe nimeni cine și de unde sunt, să fiu această entitate incognito care performează cum vrea ea. Simțeam o mare nevoie de libertate și am putut să o am la vremea aia. A fi «nou» îți dă șansa să faci ce vrei, fiindcă nimeni nu are încă nicio așteptare de la tine. Uneori îmi e dor de perioada aia și o invoc de câte ori vreau să creez ceva nou, fără să mă simt condiționată. E un exercițiu tare bun”, spune artista.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/credits-vlad-andrei-1.jpg)
„Înțelegeam mult mai bine muzica în engleză”
Alexandra mărturisește că a început să scrie piese în engleză de mică și mereu i-a venit ușor, deoarece, cumva, înțelegea mai bine muzica prin limba asta. Nu consideră că a avut la bază un motiv anume, ci a fost mai mult o alegere intuitivă, și spune că și acum îi vine mai ușor să fredoneze în engleză. „E o limbă ușoară, care îți permite să exprimi multe trăiri în mai puține cuvinte. Limba română, pe de altă parte, e o limbă cu mult mai multă adâncime și nimic nu mă lovește mai tare decât atunci când scriu ceva foarte personal în limba maternă”, continuă tânăra.
Limba internațională a dat roade, iar succesul de peste hotare a apărut repede. Cântăreața simțea că lumea posibilităților este nesfârșită, chiar dacă nu făcea bani din pasiunea ei.
„Compuneam cu câțiva oameni într-o garsonieră cu un studio improvizat dintr-o măsuță de cafea și un laptop, dar simțeam că suntem liberi și scriam ce ne trecea prin cap (vezi diferența de stiluri și abordări dintre «Everybodys scared» și «Ménage à trois»). Cea de-a doua a avut un succes pe care nici nu îl puteam percepe cu adevărat, mai ales că abia începuse pandemia și totul se oprise în loc. Eram atât de fericită că pot lansa piese, încât nu mă interesa nimic altceva”, povestește ea.
Molly susține că piața internațională a fost ceva la care a țintit încă din copilărie și în continuare reprezintă o dorință arzătoare. Se bucură că face piese care depășesc granițele și subliniază cum va continua obsesiv pe acest drum.
Nu a perceput nicio diferență între industria autohtonă și cea străină
„Nu e vreun motiv, pur și simplu voiam mai mult și simțeam că, fiind o piață mai mare, există mai multe șanse de reușită”, spune tânăra despre faptul că nu a scos piese în limba maternă.
„Plouă” a venit într-un mod organic și rapid, în urma unei tabere de creație unde a participat. Inițial, a fost un „test” să vadă cum mai e cu muzica la noi în țară, dar popularitatea melodiei a luat-o pe sus. „Nu mă așteptam la ce a urmat. Tata Vlad bineînțeles că a avut un impact imens în revenirea mea pe piața românească”, spune ea.
Nu a perceput o diferență între industria de la noi și cea din afară, dar vorbește despre cum nu asta a urmărit multă vreme, deoarece avea privirea îndreptată spre alte direcții. Succesul din plan local, continuă, a făcut-o să-și reconsidere traseul, nu industria. „În showbizul de la noi există multă culoare și varietate, poate uneori monotonă și fără nuanță, dar aici depinde și de ochii privitorului. Dacă vrei să găsești calitate, o vei căuta și ea va apărea, cu siguranță”, susține artista.
Povestea primului EP
În 2023 a lansat primul ei EP, „Liliac”, nume inspirat de floarea ei preferată, cea care creștea la geamul bunicilor, dar pe care o are și tatuată, ca amintire pentru bunicul ei care nu mai este printre noi.
„E o floare care apare 2-3 săptămâni, rezistă foarte puțin și se ofilește repede. Poate asta o face atât de specială în ochii mei. «Liliac» a fost primul moment când am lăsat să se vadă cu adevărat cine sunt. Este un EP plin de trăire. L-am lansat fără nicio așteptare, el a fost mai degrabă o punere în scenă a unor pagini din jurnalul vieții mele”, explică Holy Molly.
EP-ul conține și melodia „Atac de panică”, pe care cântăreața a cântat-o live prima oară abia pe 24 octombrie, la primul ei concert solo din București. Piesa este o mărturie a copilăriei sale și cum a văzut ea, la acea vreme, atacurile de panică prin care a trecut mama ei și susținerea pe care femeia a primit-o de la soțul ei.
„Povestea este spusă de piesă. Tocmai de aceea ne place să scriem piese, ca poveștile noastre să existe în această formă poetică, artistică. Nu aș mai putea spune nimic care să facă povestea mai adâncă sau sinceră. Cine vrea să o afle va da play și va închide ochii”, spune ea.
Materialul muzical a dus-o și mai aproape de publicul român și povestește cum a fost incredibil să observe că fanii au rezonat cu trăirile ei, iar comunitatea pe care o are a crescut, datorită curajului de a fi vulnerabilă. „A fost un câștig imens și, totodată, o dovadă că oamenii simt instant când ceva e sincer și autentic.”
Vulnerabilitatea, punctul de pornire în creație
Maria spune că vulnerabilitatea este punctul de pornire în arta pe care o face. În ceea ce privește ritualul creativ, artista mărturisește că depinde mult de genul piesei, dar și de mesajul sau de energia de la care începe.
„Sunt piese care se nasc în studio, sunt piese pe care le visez, sunt piese care iau naștere după ce stau cu writerii și producătorii la taclale ore în șir, sunt piese care necesită mai multe zile de muncă și altele care se scriu în 30 de minute. Frumusețea creației este că ea apare brusc și nu are reguli, program, ritual etc. Singura condiție este să te deschizi.”
În ceea ce privește mesajul, Holy Molly spune că tot ceea ce-și dorește este ca la concerte, în fața ochilor ei, să vadă oameni care vibrează în același ritm cu ea.
„Dacă simți ce simt și eu, pentru mine asta este conexiunea supremă. Nu am fost niciodată genul de artist care să îndemne la ceva, cred că nu sunt în măsură să «conduc» masele printr-un mesaj, nu vreau să-ți spun cum să fii și ce să faci. Eu îți arăt cine sunt. Dacă îți place sau trezește ceva în tine, ia-mă de mână, închide ochii și hai să cântăm împreună”, spune tânăra. Obiectivul esențial este ca piesele să fie sincere, deoarece, așa cum crede, indiferent de subiect sau de scop, publicul simte imediat când ceva este forțat.
Se simte extrem de responsabilă față de public
Cântăreața nu se ferește să vorbească despre momentele grele prin care a trecut, dar preferă să o facă prin intermediul versurilor pe care le scrie. Nu simte că este o regulă pentru ca artiștii să fie mai deschiși cu publicul în ceea ce privește subiectul sănătății mintale și crede că cine este pregătit să vorbească despre asta o face, și este sigură că ajută.
„Cine nu este pregătit nu ar trebui niciodată să forțeze acest proces de dragul awarenessului. Eu nu mă simt niciodată 100% pregătită, tocmai de aceea abordez subiectul prin muzică. Pe parcursul vieții, înveți să gestionezi stările complicate, să vindeci câte ceva, să se sedimenteze niște mecanisme noi etc. Folosesc terapia, scriu foarte des în jurnal, încerc să trăiesc echilibrat și, cel mai important, am grijă de fericirea și de liniștea mea”, explică ea.
Maria susține că vulnerabilitatea îi atrage pe cei care simt la fel. Online-ul are un aport semnificativ în promovare, dar a învățat să se detașeze atunci când simte că este prea mult. Se simte deschisă și naturală în rândul celor care-i împărtășesc din valori, în familia ei numită fanbase, iar restul internetului nu o interesează.
„Când simt că mă afectează, iau pauză de la social media. Deși este o cale foarte ușoară de a ne promova muzica, mediul online nu este cel mai safe emoțional și atunci încerc să îl tratez cu o doză de detașare. Pun pasiune în ceea ce fac, urmăresc ce mă interesează, interacționez cu publicul meu și caut informații educative. În rest, ochii sus, nu în telefon”, spune artista.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/foto-concert-control--credit-zvoristeanu-anca-1024x631.jpg)
O norocoasă care își trăiește visul pe scenă
Holy Molly face parte din generația Z, pe care o vede, față de mileniali, „mult mai grăbită și neatentă, dar cu mai multe posibilități”. Îi plac surprizele și neprevăzutul și crede că oricând poate să apară cineva care să o inspire. Tinerii, în viziunea ei, vor de la muzica din prezent „energie, calitate, performance, sinceritate și autenticitate”, valori în care ea crede și pe care le promovează.
Așa s-a născut practic și conceptul de show-uri „PULS.” „Inițial, el a fost un concert, apoi s-a dezvoltat în numele primului meu album (nelansat). Așadar, toată atenția mea este fixată aici, pe terminarea albumului, pe dezvoltarea conceptului, ca să-l pot duce peste tot prin țară. Este o experiență, o disecare a spectrului de emoții al inimii umane. Tocmai de aceea se potrivește oricui și e făcut să vibreze în toate formele și ritmurile”, după cum explică. Următorul spectacol va avea loc pe 19 februarie.
Cât despre presiunea pe care o simte de a fi mereu în topuri, cântăreața vorbește despre cum e mai degrabă presiunea pe care și-o pune singură, uneori. „Acest fear of missing out în care neîncrederea și frica de a nu fi relevant se cuibăresc în suflet imediat ce ai luat o mică pauză. Sunt în continuare artiști care lucrează luni bune la câte o piesă sau ani la câte un album și nu văd de ce am fi în această cursă contra cronometru. Da, viteza este alta, dar conținutul este mai important decât frecvența lui.”
Tânăra este recunoscătoare pentru drumul ei până acum și spune că este un privilegiu să aibă un job din pasiunea ei. „Nu e nimic care să nu îmi placă, sunt doar momente de stres sau burnout. Dar când mă uit în ansamblu, sunt o norocoasă care își trăiește visul pe scenă, ce poate fi mai frumos?”. Dacă ar fi să dea un sfat unei tinere aflate la început de drum, Holy Molly încheie: „Ține-te bine, dă din coate și muncește zilnic. Sunt mulți la coadă și sunt buni, așa că nu te lenevi dacă vrei să reușești!”.
Foto: Vlad Andrei
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_d22a9693e1aeb747d3ccd0bd3c936a25.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_1f91b51fe207771ef96fb4ec2a57500b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_25acec5cf9c1d189a8844d052af57e25.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_bc63aff94848582092d1c24901a74d3a.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_48530cd446bfb7abe79405ced0a90785.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_4e4c857ca1897bf5e403858db48c2d4e.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_4a75cce21db396a4d9a980f3cbea6a37.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_dac807697dc26a82ee3d7aecc9cdfd8e.jpg)