A luptat la Revoluție, a fugit în Australia și s-a întors să lucreze cu copiii obligați să se prostitueze. Povestea de film a Ianei Matei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Femeia care a fondat singurul centru de minori traficați din țară își amintește cum, la început, oamenii nu înțelegeau cum fetele pot fi silite: “Cum forțate? Ori vrea, ori nu vrea! Nu exista altă cale”.
Cuprins:
- Suntem cea mai traficată nație a Europei!
- În vizită la centrul din Ploiești
- Răpite din lumea păpușilor și vândute pe 200 de lei
- 30 de ani de la Revoluție. De la „copila teroriștilor” la mama copilelor lipsite de iubire
- Întoarcerea acasă „până termină ce a început”
- Copii plimbați de la o instituție la alta
- Victimele traficului au nevoie de protecție specială în permanență
- Istoria luptei arată, pe viu, și cu sute de fete ajutate, cât de greu se schimbă instituțiile și mentalitățile unei țări.
Iana Matei a fugit din țară în 1990, întâi în Iugoslavia. A dormit prin șanțuri și a trecut granița ilegal, de una singură. A reușit să-și ia și copilul de nici 2 ani și să obțină azil politic în Australia. În țara-continent a lucrat cu copiii străzii și când a revenit în concediu în România a luat decizia să facă niște proiecte sociale și aici.
A constatat atunci că cea mai oropsită categorie era cea a minorelor traficate, victime prinse la mijloc între furia proxeneților, neputința sistemului și mentalitatea societății care rușinează întâi victima.
Așa că Iana a decis să rămână. Ca să lupte pentru Cenușăresele sistemului de protecție a copilului.
Suntem cea mai traficată nație a Europei!
Românca a înființat în 1998 primul centrul pentru minore traficate din România, la Pitești. Și astăzi este singurul centru în care ajung fetele victime ale traficului. Problema este departe de a fi soluționată, iar Iana Matei se confruntă cu o nouă problemă: nici autoritățile nu știu sau se fac că nu știu importanța ca minorele care au fost obligate să se prostitueze să stea într-un centru secret și păzit 24 de ore din 24.
Astfel că unele fete au ajuns înapoi în sistemul de protecție al statului sau chiar înapoi pe stradă, să facă cea mai veche meserie din lume, din cauza unor decizii ale autorităților.
În timp ce ONG-urile trebuie să lupte cu sistemul, în Europa tot crește numărul fetițelor și femeilor din România care practică prostituția. Statisticile arată că aproape jumătate dintre victime au fost traficate de o persoană cunoscută și 9% de propriul partener.
Nu doar autoritățile sunt de vină: gândirea colectivă are încă filoane primitive.
Într-o țară în care mentalitatea este să nu te bagi în familia altuia, e greu să pretinzi că cineva își va permite să intre în familia mult prea puternică a proxeneților, de multe ori înrudiți și cu polițiști sau procurori.
În vizită la centrul din Ploiești
Iana Matei bate la ușa unei case mari și îi deschide o tânără, scoțând capul puțin câte puțin pe ușă, să vadă dacă nu e vreun pericol. Este asistenta socială a centrului Asociației Reaching Out. Doi câini țâșnesc și ei, printre picioarele celor două femei, în casă.
Un grup de fete, adunate pe canapea la un joc de rummy, se ridică să o întâmpine. Unele o îmbrățișează. “Vă dau o lucrare de control, adunați opt hârtii și veniți la mine”, le spune Iana.
„Salariul net - 1.500 de lei. Chiria - 300 de lei. Faceți o repartizare a cheltuielilor lunare”. Asta e tema pe care le-o dă și fetele se apucă să scrie cum s-ar organiza ele cu banii ăștia.
Le întrerup ca să le cunosc. 14, 15, 17, 18 ani abia împliniți, niște copile. “Când aveam 12 ani, a venit la mine prietenul surorii mele. Bine, mi-a zis că are 35 de ani, el avea peste 50. Și m-a convins să am relații cu el, apoi m-a trimis la fiul lui, care avea 17 ani și el m-a dat unui prieten și el m-a obligat să am relații cu el...”, povestește, pentru a nu știu câta oară, Ioana (numele fetelor sunt schimbate, pentru a le proteja).
E șocant să afli că o fetiță de 12 ani e răpită din lumea păpușilor în felul acesta. O întreb cum i se pare acum că acel bărbat în toată firea i-a făcut asta.
“Păi, e și vina mea, că și eu m-am lăsat”, dă glas fata tuturor preconcepțiilor de care s-a lovit. Nu există nici un proces în acest caz de viol sau de corupere de minori.
Nici un asistent social nu a considerat că e necesar. Iar copila, care are acum 14 ani, crede în continuare că a fost vina ei.
Nimic nou sub soare. În 2017 și 2018, în 77 de cazuri de abuz sexual care implicau minori judecătorii au dat pedepse fără executare, potrivit unei investigații Libertatea.
Răpite din lumea păpușilor și vândute pe 200 de lei
O altă fată a fost trimisă de familie să se prostitueze. O alta a fugit singură de asistenții sociali care o amenințau că o să-i ia copilul de un an. Printr-un noroc, a ajuns la centrul Reaching Out cu tot cu fetița ei. O bomboană de copil, toată un zâmbet, care se bucură de atenția a opt mame acum.
Le vizitez camerele. Și pășesc din lumea nedreaptă a abuzatorilor și proxeneților despre care mi-au povestit, în lumea animăluțelor de pluș și a fluturilor colorați lipiți pe pereți. Abia camerele le sunt oglindă fidelă. Asta sunt ele de fapt, copii cărora li se refuză dreptul la copilărie.
Când a înființat asociația, în 1998, inițial ca să lucreze cu copiii străzii, Iana a fost sunată că polițiștii au prins trei prostituate care au nevoie de haine și de mâncare.
La momentul acela eu spuneam că sunt copii abuzați, forțați să se prostitueze și lumea râdea de mine: cum forțați? Ori vrea, ori nu vrea! Nu exista altă cale.Iana Matei:
În primul său caz, au fost internate în spital toate cele trei fete. “Timp în care eu am putut să vorbesc mai mult cu ele, să înțeleg mai bine, că nu înțelegeam: cum adică v-au vândut? Nu există m-a vândut... Și când am înțeles că așa era, că au fost vândute pe două milioane (n.r. – 200 de lei), am închiriat un apartament și am început să lucrez cu fetele”, povestește începuturile Iana Matei.
Opt fete și doi copii mici locuiesc acum în casă. Învață încet cum să se organizeze, sunt prin rotație de serviciu în bucătărie, merg la școală, la psiholog, au parte de asistență socială și juridică, de pază permanentă și, practic, de o familie. Una atipică, dar caldă și iubitoare.
Iana începe să corecteze tema și le mai zice fetelor din când în când, prin ușa deschisă a biroului: „Maria, cum mănânci tu de 200 de lei pe lună? Învață-mă și pe mine!”. Se chicotește mult.
30 de ani de la Revoluție. De la „copila teroriștilor” la mama copilelor lipsite de iubire
Fac cu Iana o altă socoteală, a anilor scurși de la Revoluție, când ea făcea parte din grupul “copiilor teroriștilor”, pentru că nu voia să mai plece din Piața Universității până când țara întreagă n-ar fi aflat adevărul.
“Eu nu zic că a fost Revoluție, chiar nu știu ce a fost, pentru că nu știm adevărul și nu putem să o încadrăm. Pot să spun cu siguranță că în Piața Universității, unde am stat până prin iunie, circulau informațiile. Știam de încercarea pe care a avut-o Iliescu, știam că nu există teroriști, ci că armata este dezinformată și se atacă unitate cu unitate. Și noi stăteam acolo să dăm informațiile”, își amintește Iana.
Apoi au intrat scutierii în Piață și a doua zi au venit minerii. Iana a reușit să scape atunci și a decis să fugă din țară.
Exista o lege că dacă mergi la pușcărie sau ești cercetat, pierzi custodia copilului, că nu prezinți garanții că ești o mamă bună. Și era clar că ce s-a întâmplat în Piața Universității nu mă punea pe pagina premianților. Și eu abia obținusem custodia.Iana Matei:
“Copilul mi-a rămas la mama, pentru că nu știam cum o să trec frontiera, am mers de una singură, am studiat harta, am dormit în niște șanțuri de la lanurile de porumb. Disperarea m-a determinat să fac asta”, rezumă, în câteva vorbe, o poveste atât de intensă și complicată că ar putea face singură obiectul unei cărți.
A ajuns în Iugoslavia, a intrat la pușcărie, a făcut greva foamei ca să obțină un interviu pentru a primi statutul de refugiat politic. A reușit însă să convingă autoritățile australiene, printre puținii care primeau refugiați, și să plece acolo.
Și-a adus fiul tot fraudulos, pe pașaportul unui timișorean care făcea transport de mărfuri și avea un copil de vârsta fiului Ianei. “Doar că eu eram brunet, iar copilul bărbatului era blond, cu ochi albaștri. Așa că m-au tuns chel și mi-au dat somnifere și am trecut. Așa mi-au povestit”, spune astăzi Ștefan, fiul Ianei, care lucrează alături de mama sa.
Întoarcerea acasă „până termină ce a început”
În Australia a lucrat ani la rând cu copiii străzii. “Dar după o vreme n-am mai putut să lucrez cu copiii străzii din Australia că atunci când le dădeam, mă gândeam la cei de acasă care nu primeau. Și am decis să vin un an sau doi, pentru că aveam programe în Australia care funcționează și voiam să le implementăm aici, să facem ceva”. Acum 20 de ani, Iana a pornit cronometrul în România.
Doi ani au trecut repede și ea trebuia să ia decizia: se întoarce în Australia sau nu?
Copilul meu mi-a zis: tu o să fii foarte nefericită că n-ai terminat ce ai început. A fost o palmă de trezire și am zis că fie rămân și termin ce am început, fie plec și nu regret dacă am plecat. Și tot încerc să termin ce am început.Iana Matei:
Cu timpul a realizat că problema traficului de minori e tot mai încâlcită și că nu de puține ori autoritățile sunt în cârdășie cu traficanții. “Au fost cazuri în care asistenți de la protecția copilului făceau parte din rețelele de traficanți. Eu nu știu care sunt, dar știu cu siguranță ce sunt, pentru că văd ce măsuri iau. Și atunci când iei măsuri care pun copilul în pericol, am tot dreptul să mă gândesc că este conectat cu traficanții”, spune femeia și revolta i se simte în voce.
Copii plimbați de la o instituție la alta
Recent a dat în judecată Direcția pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș care i-a luat prin dispoziție de urgență două fete. Victimele ajung în centrul asociației în urma unei hotărâri judecătorești și autoritățile le mai pot lua doar prin aceste dispoziții de urgență, care sunt necesare atunci când consideră că viața minorei este în pericol.
“Nici până azi eu nu am aflat în ce mod aș fi pus viața acestor fete în pericol. Nu am acces nici acum la raportul prin care se motivează decizia lor. De aceea am mers în instanță. Nici în instanță nu au spus de ce au luat copilul în felul acesta. Și au chemat-o ca parte în proces pe mama minorei, care este decăzută din drepturile părintești”.
“Or dacă tu, ca Direcția copilului, îmi iei copiii și îi duci la asistent maternal, tu, de fapt, vrei ca acel traficant să aibă acces la fată”, este furioasă femeia.
Direcția pentru Protecția Copilului Argeș, prin consilierul juridic Teodor Pană, a explicat pentru Libertatea de ce nu pot să dea nici o informație despre caz: “Toate cauzele care privesc minori, potrivit Legii 72, se judecă în cameră de consiliu și nu sunt destinate publicului. Atât pot să vă spun, că Reaching Out a făcut acțiune pentru ordonanță președințială și a fost respinsă de către secția de Minori. Al doilea proces privește deblocarea măsurilor de plasament în regim de urgență, cu stabilirea măsurilor de plasament și Reaching Out a făcut acțiune pentru anularea dispozițiilor prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență. Mai multe detalii nu pot să dau, pentru că mi se interzice, au regim special, nu sunt destinate publicității”.
Victimele traficului au nevoie de protecție specială în permanență
Iana explică și ea de ce consideră că victimele traficului nu sunt în siguranță nici în plasamentul statului, nici la asistenți maternali.
Întotdeauna traficantul le va căuta, fiindcă îi dispare sursa de venit, îi scade autoritatea. Dacă o fată reușește și depune mărturie, și celelalte vor fi încurajate să facă la fel.Iana Matei:
“Traficanții sunt bine organizați și în ultima vreme constat că au și persoane influente care îi ajută și află unde e copila. Iar dacă e la mine, eu știu că am o firmă de pază și protecție care în 20 de ani nu m-a lăsat descoperită niciodată”, explică femeia.
30 de ani de la Revoluție. E o aniversare amară. În acești ani, România pare să fi primit și libertatea de a întoarce spatele problemelor care dor.
“Eu nu cred că există voință politică la momentul acesta ca să zdrobim crima organizată. Eu cred că, de fapt, s-au întărit relațiile. Să ne amintim cazul de la Caracal, este stas, tras la indigo și nimeni nu vrea să creadă. Polițiști, procurori, implicați? Nu, cred că exagerezi, mi se spune”, afirmă Iana.
“Sunt rețele atât de bine organizate, de zeci de ori mai bine decât noi, cei care luptăm împotriva crimei organizate, la ei nu există ședință sau nu știu ce aprobare. Ei se anunță, se avertizează, se ajută unul pe celălalt”, crede femeia.
Ea nu s-a clintit însă. Rămâne lângă copiii care n-au auzit în viața lor “te iubesc”. Lângă copiii săraci obligați să se prostitueze. Dar care nu sunt mai puțin copii decât alții. 30 de ani și noi n-am învățat încă asta.
