“Calea Imparatului” e un documentar cu pinguini care a avut un succes urias in SUA. Filmul frantuzesc a atins, se vede, o coarda sensibila a americanilor, care s-au identificat cu povestea adevarata si cu vocea lui Morgan Freeman, care a “dublat” comentariul din off.
Nu e greu de-nteles de ce. Pe langa performanta pur practica (biologul-regizor Luc Jacquet a filmat timp de 13 luni in Antarctica), documentarul cu si despre pinguinii imperiali (cei mai mari ating 1,20 m) demonstreaza sacrificiile pe care aceste fiinte le fac, an de an, pentru a-si perpetua specia. Exista un sentiment al familiei si exista, ei da, sentimente pur si simplu! Chiar daca cel care cloceste oul este masculul, iar cea care pleaca la vanatoare este femela, modelul de familie reprezentat de pinguini are multe in comun cu familia umana (in fond si la urma urmei, exista si printre oameni cupluri in care ea munceste iar el sta acasa, sa aiba grija de copii…). Si, chiar daca un cuplu nu “rezista” decat un an, anii urmatori vazand inchegarea altor cupluri, cat timp un pinguin mascul si un pinguin femela isi clocesc familia, fidelitatea este absoluta.
Probabil ca toate aceste lucruri au rezonat cu spectatorii de pretutindeni. Se mai adauga la aceasta cateva din cele mai spectaculoase peisaje glaciare vazute vreodata (le bat de departe pe cele de la televizor, pentru ca aici sunt pe ecran mare!), multe momente de haz si de duiosie, altele palpitante ca-ntr-un “reality show” – si “Calea Imparatului” poate face deliciul intregii familii. Cu cinefilii este mai greu. Si asta, pentru ca acestia vor fi vazut, in ultimii 5-6 ani, doua documentare – tot frantuzesti – care erau net superioare acestuia: “Microcosmos” si “Poporul migrator”. In primul, in special, viata insectelor era povestita fara nici un comentariu din off, doar din montaj si cu ajutorul muzicii; rezulta un adevarat film de actiune (cu momente de love story), care era cinema pur – original si nemaivazut! In “Calea Imparatului”, vocile “personajelor” (Romane Bohringer, Charles Berling si copilul Jules Sitruk) sunt cam enervante: cand patetice, cand didactice… Pacat.
Alex Leo Serban – critic de film