In cautarea drumului

Durerea si intristarea pentru plecarea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist, pastorul ce a stiut sa-si armonizeze blandetea cu intelepciunea si cu tactul, sunt, in primul rand, ale credinciosilor. Ale celor 20 de milioane de ortodocsi romani. Exprimate cu vorbe simple, izvorate din suflet, de zecile de mii de pelerini veniti, cum au putut, din marginile tarii, spre a aduce prinos de recunostinta si a se reculege la catafalcul celui care i-a iubit si, atat cat i-a stat in puterile omenesti, a incercat sa-i aline si sa-i ocroteasca. Nu cred ca sentimente de aceeasi puritate si intensitate s-au aflat si se afla si-n inimile tuturor inaltilor ierarhi. Trecusera putine ore de la incetarea din viata a Intaistatatorului, si lupta pentru succesiune a inceput sa transpara public. De fapt, in culise se lucra de mai multa vreme, iar jocurile sunt deja facute. Cativa mitropoliti si-au inceput cu ani in urma campania electorala, neezitand, in ultimul timp, sa antreneze Biserica si in jocurile politice ale lumii laice, sa transforme amvonul in tribuna pentru discursuri si rafuieli politice.

BOR, macinata si in parohii de dispute marunte si meschin de lumesti, se afla la o rascruce. Drumul pe care va pasi depinde esential de Sinod si de cel pe care Colegiul electoral (a carui structura nominala a fost tinuta intr-un absurd secret) il va alege Patriarh. Strecurat abil inclusiv in mass-media, numele ii e cunoscut deja. Nu va fi venit insa vremea unei primeniri? Nu este, oare, oportuna alegerea unui ierarh mult mai tanar, din randul celor ce n-au avut a se compromite nici inainte, nici dupa 1990? Sunt multe asemenea posibile candidaturi. Intrebarea este daca va exista necesara cutezanta de a fi depuse si daca amintitul Colegiu va vota responsabil vreuna din ele.

Urmărește-ne pe Google News