Înainte de a ne cere dreptul de a fi îngrijiți de stat, avem datoria morală să nu ne îmbolnăvim. Teoria unui universitar italian

Traducere din The Conversation

Când vine vorba de COVID-19, etica personală este un teren minat. În timpul iernii, dezbaterile despre datoriile noastre unul faţă de celălalt, cu privire la virus, au dominat sărbătorile de Crăciun şi Revelion şi continuă să ne ridice întrebări, în timp ce mulţi oameni sunt carantinaţi sau nevoiţi să respecte restricţii dure.

Acum, când vaccinurile sunt distribuite în întreaga lume, au apărut întrebări despre cum ar trebui să se poarte cei vaccinaţi şi cei nevaccinaţi.

„Toate aceste dezbateri se învârt în jurul unei singure întrebări: este obligaţia noastră morală să nu ne îmbolnăvim în pandemie? Filosofia poate răspunde la o parte din aceste întrebări, pe care le explorez în cartea mea despre lecţiile etice ale carantinei”, spune Bufacchi.

Există două modele concurente ale eticii: unul bazat pe drepturi, celălalt, pe datorii.

Vittorio Bufacchi:

Modelul bazat pe drepturi, care îşi are originile etice în opera lui John Locke, în secolul al XVII-lea, începe de la presupunerea că indivizii au drepturi. În cea mai plină de zel expresie a sa, adaugă, de asemenea, că sunt lucruri pe care nicio persoană sau grup (în special statul) nu le poate face unui individ fără a-i încălca drepturile. În acest model, indivizii au dreptul la viaţă, libertate şi căutarea fericirii.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Potrivit acestei abordări, datoriile sunt legate de drepturi, dar numai într-un rol subordonat. Dreptul meu la libertatea de expresie înseamnă datoria ta să-mi permiţi să-mi public animaţiile satirice. Dreptul meu la educaţie înseamnă o obligaţie pentru toţi ceilalţi oameni să nu-mi facă rău în drumul spre şcoală. Dreptul meu la sănătate implică datoria ţării mele să-mi ofere servicii medicale cât mai bune posibil.

Aceasta este interpretarea dominantă când filosofii vorbesc de drepturi, inclusiv despre drepturile omului.

Viața, libertatea şi căutarea fericirii

Drepturile joacă un rol crucial în etica şi politica modernă, pe bună dreptate. Nu ne putem gândi la viaţa modernă în Occident fără a reflecta asupra unor drepturi câştigate cu greu. În Franţa, în 2018, a fost aprobată o lege care le dă cetăţenilor „dreptul de a face greşeli” în relaţia cu guvernul fără a fi automat pedepsiţi. Este un lucru bine-venit.

Însă ceea ce a început ca o discuţie despre drepturile la viaţă, libertate şi căutarea fericirii a evoluat înspre a justifica multe alte revendicări, inclusiv dreptul de a ne îmbolnăvi sau, cel puţin, dreptul de a risca să ne îmbolnăvim.

În pandemie, acest drept a fost dus spre culmi periculoase de grupurile antimască şi anticarantină active politic, în ţări din întreaga lume. Aceasta este latura urâtă a teoriilor bazate pe drepturi. Dreptul tău de a te îmbolnăvi sau de a risca să te îmbolnăveşti poate implica datoria celorlalţi să aibă grijă de tine în timpul bolii.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

În vremurile excepţionale pe care le trăim, a pune drepturile înaintea datoriilor este dincolo de teritoriul raţiunii. Dreptul de a te îmbolnăvi este potenţial mortal, şi nu doar pentru cel care se îmbolnăveşte: mii de lucrători în domeniul medical au murit în întreaga lume din cauza COVID-19, după ce au îngrijit pacienţi infectaţi.

Datoria înaintea drepturilor

COVID-19 ne forţează să regândim unele dintre cele mai înrădăcinate presupuneri şi să îmbrăţişăm perspective noi. Contrar modelului bazat pe drepturi, dintr-o perspectivă morală, este o greşeală să ne gândim la datorii ca fiind numai corelate şi subordonate drepturilor.

Superioritatea drepturilor în busola noastră morală a raţionalizat niveluri inacceptabile de egoism. Este imperativ să ne asumăm datoria fundamentală de a nu ne îmbolnăvi şi să facem tot ceea ce putem pentru a evita să-i facem pe alţii să se îmbolnăvească.

Din punct de vedere moral, datoriile ar trebui să fie primele, şi nu subordonate drepturilor.

Vittorio Bufacchi:

A pune datoriile înaintea drepturilor nu este o idee nouă, revoluţionară. De fapt, este una dintre cele mai vechi reguli în manualul de etică. Primum non nocere – sau să nu faci rău – este principiul de bază al jurământului lui Hippocrate, pe care îl depun doctorii, jurământ atribuit filosofului Hippocrate din Grecia Antică. Este şi un principiu fundamental în filosofia morală a lui Cicero, care argumentează, în „Despre datorii”, că prima sarcină a justiţiei este să prevină ca oamenii să-şi facă rău unii altora.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Când ne referim la navigarea moralităţii în viaţa cu COVID-19, sunt căi mai rele decât să urmăm învăţăturile morale ale strămoşilor. Pentru că, da, avem o datorie morală să evităm să ne îmbolnăvim.

Sursa foto: https://vittoriobufacchi.com

Urmărește-ne pe Google News