Recunoașteți? Nu-i așa că ați auzit măcar odată de astfel de cazuri? În cele mai multe situații este vorba despre femei, pentru că ele sunt mai vulnerabile fizic, mai puțin dominante, uneori depind financiar de un soț atotputrernic, și intră în relații de abuz emoțional. Dar nici bărbații nu sunt chiar puțini printre victime. Ei, de obicei, se tem de reacția exagerată a consoartei, de agresivitatea ei verbală, de schimbarea ei de dispoziție sau de orice gest al ei care îl „pedepsește“. Și femeile știu să fie rele.

Joe Navarro a lucrat la FBI și este expert în comunicarea nonverbală. După ani de lucru cu victimele de toate felurile, el poate citi din câteva gesturi cine este agresorul și cine e victima. În cuplu, între frați, între părinții vârstnici și copii, etc. Ca să-și ajute semenii, Navarro a scris o carte în care inventariază felurile cum oamenii se comportă abuziv unii cu alții. El spune că e surprins să vadă cât de mulți sunt cei care trăiesc cu parteneri sau ai membri ai familiei care au peste 10 trăsături de comportament abuziv.

Cum poți recunoaște totuși că trăiești cu Baba Cloanța? Sau cu un Grinch urâcios? Simplu: e imprevizibil. Adică nu știi niciodată cum stai. Este instabil emoțional. Orice îl sau o poate scoate din fire. Calmul nu este trăsătura sa de caracter. Și când începe, jignește, insultă, nu își controlează vocabularul. Știți cum se spune: „E legitim să te înfurii, dar nu e legitim să fii ticălos.“ Ei bine, oamenii aceștia nu au astfel de scrupule. Stilul lor e vulgar, dur, de exterminare. La fiecare izbucnire, X dă vina pe tine, tu ești vinovat/ă că el sau ea nu se poate controla, spune că îl/o provoci. Sigur că nu are dreptate. Pentru că fiecare e responsabil de emoțiile sale proprii și de manifestarea lor. Și dacă nu se poate controla, nu e problema altcuiva ci a sa proprie.

În timp, cel sau cea care trăiește cu astfel de ins e mai mereu în defensivă, se apără mereu, se teme să nu fi făcut ceva care să atragă furia abuzivului. Conflictul, cearta sunt ceva uzual. Are fitil scurt… și nu e exclusă violența fizică și umilirea. Gândiți-vă pe cine cunoașteți în astfel de relații, fie că sunt relații de familie sau de muncă. E bine să le atrageți atenția. Le faceți un serviciu. Poate că și-au pierdut deja stima de sine și au cedat, nu mai cred că se poate remedia ceva.

La ce mai trebuie să fiți atenți dacă bănuiți că trăiți cu un mic monstru? Gândiți-vă dacă fericirea voastră a crescut sau a scăzut de când sunteți cu X. Dacă încrederea în sine a crescut sau a scăzut. Dacă relația e un șir de momente bune și momente proaste, și dacă cele proaste sunt mai numeroase, faceți un bilanț și dacă merită să-l lăsați în plata Domnului… eu zic că e bine să o faceți. Dacă X dă vina pe voi pentru orice și el/nu e vinovat de nimic, iarăși merită lăsat. Pentru că nu există relație, de niciun fel, în care doar unul să fie vinovat de toate belelele. Dacă dă vina pe alții, dacă oricine îl/o provoacă iar e un semn rău, de ființă conflictuală. Poate că X flirtează cu alte femei (sau bărbați) și spune că nu e nimic rău în asta. Și acesta e un comportament de neacceptat. Amenință că se sinucide, demisionează, închide firma, fuge de acasă sau face alte gesturi extreme dacă e părăsit/ă. Pentru că, desigur, cine poate părăsi asemenea comoară?! Ca urmare, te simți prins în capcana acestei relații.

Dacă ai fost în astfel de relații și ai reușit să ieși, dacă știi pe cineva care traversează așa ceva, spune-i. Îi faci un enorm seriviciu.

Articol de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România

 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Urmărește cel mai nou VIDEO
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.