Ce păsări revin în România în luna aprilie

Ce este migrația păsărilor

Migrația păsărilor este un fenomen biologic complex, mai exact o deplasare ciclică, de obicei anuală, prin care anumite specii zboară între zonele de iernare și cele de reproducere. În condiții naturale, migrația reprezintă o adaptare evolutivă care permite păsărilor să exploateze oportunități geografice pentru hrănire și reproducere, maximizându‑și șansele de supraviețuire. În țara noastră trăiesc atât păsări care pleacă toamna în țările calde din Africa sau din sudul Europei și revin primăvara, cât și specii care petrec iarna la noi, iar în această perioadă se întorc în nordul continentului. Mecanismele care inițiază comportamentul migrator variază și nu sunt pe deplin înțelese.

Migrația poate fi determinată de o combinație de factori, cum ar fi schimbarea duratei zilei, scăderea temperaturilor, modificarea surselor de hrană și predispoziția genetică, potrivit allaboutbirds.org. De secole, oamenii care au ținut păsări în colivii au observat că speciile migratoare devin neliniștite primăvara și toamna, agitându-se repetat într-o anumită direcție. Cercetătorii germani au numit acest comportament „zugunruhe”, adică neliniște migratorie.

Comportamentul migrator al păsărilor

Păsările pot fi clasificate în funcție de comportamentul lor migrator și de distanțele pe care le parcurg. Fiecare categorie reflectă modul în care speciile se adaptează la condițiile de mediu și la disponibilitatea hranei. Astfel, există specii de păsări sedentare, care nu migrează niciodată. Acestea reușesc să găsească hrană suficientă în același habitat pe tot parcursul anului și sunt perfect adaptate la schimbările sezoniere, motiv pentru care rămân în aceeași zonă indiferent de anotimp. De asemenea, există păsări migratoare pe distanțe scurte, de obicei în interiorul aceleiași regiuni geografice. Un exemplu tipic îl reprezintă păsările care coboară din zonele montane spre altitudini mai joase în timpul iernii, unde condițiile sunt mai blânde și hrana mai ușor de găsit. O altă categorie este cea a păsărilor migratoare pe distanțe medii, care parcurg câteva sute de kilometri. Acestea își schimbă habitatul sezonier și se deplasează între zone apropiate, în funcție de temperatură și de resursele de hrană disponibile. În cele din urmă, păsările migratoare pe distanțe lungi sunt cele care zboară pe cele mai lungi distanțe. Ele se deplasează, de regulă, din zonele de reproducere situate în regiunile temperate sau reci spre zone mai calde, uneori fiind nevoie să parcurgă mii de kilometri.

Tipuri de migrație

În funcție de condițiile climatice și de nevoile de hrană sau de reproducere, păsările adoptă diferite tipuri de migrație, fiecare cu particularitățile sale, după cum urmează.

Migrația latitudinală. Migrația latitudinală presupune, de regulă, deplasarea dinspre nord spre sud și invers. Majoritatea păsărilor trăiesc în regiunile temperate și subarctice din emisfera nordică, unde găsesc condiții favorabile pentru cuibărit și hrănire în timpul verii. Pe timpul iernii, acestea se deplasează spre sud.

Migrația longitudinală. Migrația longitudinală este cea în care păsările se deplasează dinspre est spre vest și invers.

Migrația altitudinală. Migrația altitudinală apare în regiunile montane, iar cele mai multe păsări care trăiesc pe culmile munților coboară în zonele joase în timpul iernii. Păsările migrează fie în stoluri, fie în perechi.

Migrația parțială. Nu toate păsările dintr-o specie participă la migrațiune, ci doar o parte dintre ele.

Migrația totală. Aceasta se referă la migrația la care participă toate păsările dintr-o specie.

Migrația neregulată (rătăcitoare). Acest tip de migrație este cea în care unele păsări zboară pe distanțe scurte sau lungi în căutarea siguranței și hranei.

Migrația zilnică. Unele păsări efectuează deplasări zilnice de la cuiburi sub influența factorilor de mediu precum temperatura, lumina și umiditatea.

Migrația sezonieră. Unele păsări migrează în diferite anotimpuri pentru hrană sau reproducere, fenomen numit migrație sezonieră, notează biologydiscussion.com.

Migrația diurnă și nocturnă. Multe păsări de talie mare migrează în timpul zilei pentru a se putea hrăni. Acestea sunt numite păsări diurne și, în general, călătoresc în stoluri. În schimb, unele păsări de dimensiuni mai mici migrează pe timpul nopții, deoarece întunericul le oferă protecție împotriva prădătorilor.

Cum știu păsările încotro să migreze

Pentru unele păsări, schimbările de mediu, cum ar fi durata zilei, declanșează migrația prin stimularea hormonilor. De asemenea, ceasurile biologice interne detectează schimbările de sezon, folosind indicii ca lumina și, posibil, temperatura aerului.

Odată intrate în „modul de migrație”, păsările încep să mănânce intens pentru a acumula grăsime, necesară pentru a susține efortul călătoriei. Condițiile meteo locale și regionale, precum ploaia, vântul și temperatura, influențează și ele momentul plecării.

Pe lângă orientarea după repere precum poziția Soarelui, Lunii și a stelelor, păsările adulte folosesc și o „busolă magnetică” pentru a se orienta. Altele utilizează alte repere, cum ar fi lanțurile muntoase, văile râurilor sau liniile de coastă. Chiar și în absența reperelor vizibile, acest „GPS intern” le ajută să nu se rătăcească și le permite să traverseze regiuni pe care nu le-au mai parcurs anterior. În experimente, unele păsări care au fost duse la circa 2.400 km de locurile lor de reproducere au reușit să revină pe traseele migratorii obișnuite. Cercetătorii consideră că această capacitate este o combinație între instinct și învățare. Un mod de învățare ar putea fi ascultarea semnalelor sonore nocturne emise de alte păsări migratoare, care pot ghida exemplarele neexperimentate.

Pericolele migrației

O călătorie care se poate întinde și pe mii de kilometri dus-întors este dificilă și periculoasă. Ea pune la încercare atât rezistența fizică, cât și capacitățile de orientare ale păsărilor. Lipsa hranei, vremea nefavorabilă și riscul crescut de prădători sunt doar câteva dintre pericolele la care se expun păsările în timpul migrației. Iată ce pericole pot pune în pericol păsările în timpul migrației:

Vreme nefavorabilă. Fenomene naturale extreme, precum furtuni de nisip, incendii de vegetație sau furtuni pe mare pun păsările în mare pericol. Cele care ajung la destinație trebuie să înceapă rapid să se hrănească, astfel că vremea rea din zonele către care migrează, cum ar fi ninsorile târzii, poate avea consecințe grave.

Dezorientarea. În ciuda abilităților lor de navigație, păsările se pot rătăci. Cele tinere, aflate la prima migrație spre sud, pot pierde ușor direcția, mai ales dacă se confruntă cu condiții meteo dificile.

Coliziunile. Clădirile înalte din sticlă sau turnurile de comunicații pot fi mortale pentru păsările migratoare. Clădirile înalte cu fațade din sticlă reflectorizantă se numără printre cele mai periculoase pentru păsările migratoare. De asemenea, liniile electrice și turbinele eoliene amplasate de-a lungul rutelor de migrație pot provoca, de asemenea, coliziuni, mai ales în cazul păsărilor de mare gabarit, ca berzele și cocorii, conform rspb.org.uk.

Pierderea locurilor de odihnă. Păsările migratoare au nevoie de locuri sigure unde să se oprească pentru a se odihni și a se hrăni. Dacă aceste locuri sunt distruse de oameni sau dacă aceștia deranjează păsările în timpul odihnei și a hrănirii, ele nu mai au unde și cum să-și refacă rezervele de energie.

Prădătorii. Multe animale prădătoare atacă păsările migratoare pentru a-și asigura hrana. În aceste condiții, opririle păsărilor pentru odihnă pot deveni foarte periculoase.

Vânătoarea. Păsările migratoare pot fi ținta vânătorii legale sau a braconajului, cum ar fi prinderea lor cu capcane ilegale în timpul migrației.

Ce păsări revin în țară în luna aprilie

Migrația de primăvară are loc într-un ritm alert, scopul principal fiind ocuparea celor mai bune locuri de cuibărit și creșterea șanselor de succes în reproducere. De regulă, masculii sosesc primii, urmați de femele, iar exemplarele mature și sănătoase ajung înaintea celor tinere sau mai slăbite, conform romaniasalbatica.ro.

Întoarcerea păsărilor migratoare în România primăvara începe timid în martie, odată cu revenirea speciilor care se hrănesc cu semințe, insecte sau resturi vegetale. Printre primele păsări care revin în țară se numără cinteza, mierla, barza, privighetoarea, sturzul cântător, graurul, măcăleandrul, stârcul și grangurul. Aprilie marchează, însă, momentul de maximă intensitate al acestui fenomen spectaculos, deoarece este luna în care sosesc cele mai multe păsări călătoare, cum ar fi rândunica, cucul pietrarul, lăstunul de casă, vânturelul de seară, presura sau pitulicea.

Totodată, există și o serie de păsări de apă care revin în țara noastră primăvara, cum ar fi, spre exemplu, pelicanul, stârcul pitic, egreta mică, stârcul galben, stârcul roșu, stârcul de noapte, lopătarul, pescărușul cu cap negru, chira de baltă, călifarul alb, călifarul roșu, rața pestriță, rața roșie, rața cârâitoare.

Pentru ornitologi, dar și pentru pasionații de natură, a patra lună a anului este considerată cea mai bogată din punct de vedere al diversității avifaunistice. În același timp, pot fi observate atât specii care tocmai au sosit și se pregătesc de reproducere, cât și păsări aflate în tranzit, care își continuă drumul spre regiunile de nord ale Europei. Astfel, această perioadă oferă un adevărat spectacol natural, în care varietatea și dinamica speciilor ating un nivel impresionant.

În sfârșit, începând cu mijlocul lui aprilie și până la sfârșitul lui mai se întorc în țară păsările care au iernat în sudul Saharei, cum ar fi lăcarul de stuf, șoimul rândunelelor, prigoria și dumbrăveanca.

Foto: Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE