Ce este interfața de diagnoză auto OBD-II și la ce folosește aceasta
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Conducătorilor auto le este familiar termenul de diagnoză auto, mai ales atunci când ajung într-un service cu diverse probleme tehnice depistate la propriile automobile. Când semnalul luminos „Check engine” se aprinde în bord, este recomandat să mergi în cel mai apropiat service deoarece acesta semnalează o defecțiune ce necesită o verificare cu ajutorul unui instrument de diagnoză, denumit scanner OBD.
Cuprins:
Poți să identifici cauza anomaliei prin utilizarea acestui dispozitiv, care se conectează prin intermediul portului dedicat de pe mașină și citește mesajul de eroare respectiv. În articolul de astăzi îți vom spune tot ceea ce trebuie să știi despre diagnoza auto la bord OBD-II.
Ce este diagnoza auto OBD-II
Diagnoza auto la bord OBD-II reprezintă un standard de autodiagnosticare și de raportare a unor defecțiuni la o mașină extrem de răspândit, care a fost implementat pe orice automobil fabricat după anul 1996. Înainte se numea OBD-I
A pornit ca o modalitate prin care producătorii din industria auto puteau măsura și controla emisiile mașinilor, însă OBD-II este în momentul de față o interfață de comunicare standard pentru diagnoza diverselor subsisteme ale autovehiculelor.
OBD-II monitorizează nivelul emisiilor de carbon, kilometrajul, viteza, precum și alte date importante despre mașina ta. Este conectat direct la martorul de bord „Check engine”, care se va aprinde în clipa în care computerul va detecta o problemă tehnică.
Cititorul de bord OBD-II se conectează la conectorul OBD-II al mașinii. Acesta din urmă constă dintr-un port cu 16 pini, care este situat sub volan, spre deosebire de conectorul OBD-I, care era plasat de obicei sub capota mașinii.
Astfel, mecanicul auto sau chiar tu veți putea citi codul de diagnosticare a erorilor (DTC) pentru a identifica și remedia problema.
Principalul scop al diagnozei la bord OBD-II este acela de a diagnostica eventuale probleme de funcționare a componentelor care influențează în mod direct sau indirect emisiile poluante.
Câte tipuri de conectori OBD-II există
Potrivit standardului american SAE J1962, care este echivalentul standardului ISO 15031-3, există două tipuri de conectori feminini OBD-II.
Primul dintre acestea este conectorul de tip A și este destinat vehiculelor cu o tensiune de intrare de 12 volți, adică turismele. Acesta prezintă un șanț între cele două rânduri cu câte 8 pini, care merge de la un capăt la celălalt al conectorului.
Cel de-al doilea tip de conector OBD-II este cel de tip B și este pentru automobilele cu tensiune de intrare de 24 volți, categorie în care intră vehiculele medii și grele.
Mufa mamă de tip B are un șanț întrerupt la mijloc. Prin această modificare se evită ca o mufă tată de tip B de 12 volți să fie inserat din greșeală într-una mamă de tip A de 24 de volți, situație în care s-ar produce o defecțiune de hardware.
- Vezi și ce înseamnă când iese fum alb pe țeava de eșapament
6 lucruri pe care trebuie să le știi despre diagnoza auto OBD-II
- Conectorul OBD-II se află de obicei sub volan, însă la unele mașini acesta poate fi ascuns în spatele panoului cu blocul de lumini sau chiar în spatele scrumierei;
- Pinul 16 de pe conector furnizează alimentarea bateriei (adesea când contactul este oprit);
- Există 5 protocoale de semnalizare care funcționează pe interfața OBD-II și care depinde de producător. Acestea aderă la structura principală de bază, dar au și diverse elemente personalizate;
- „Pinout”-ul OBD-II depinde de protocolul de comunicare;
- Cel mai comun protocol este CAN (prin ISO 15765), ceea ce înseamnă că pinul 6 (CAN-H) și pinul 14 (CAN-L) sunt de obicei conectați.
- Există peste 50.000 de coduri OBD-II de diagnoză a erorilor generice și de fabricație. Când găsești un astfel de cod, caută pe Google și vei găsi una dintre numeroasele baze de date online care stochează toate aceste coduri, dar și sfaturi despre ce ai de făcut.
