INTERVIU. Un clovn medical povestește pentru Libertatea ce înseamnă să aduci zâmbetul pe fețele copiilor palestinieni și israelieni traumatizați de război: „În spital nu există ideologii și politică”

Dream Doctors/Doctori de vis, ONG din Israel, are peste 100 de clovni medicali care lucrează în 34 de spitale din toată țara, dar și peste graniță. Aceștia sunt formați să colaboreze cu medicii și să le ofere sprijin în special copiilor, uneori și adulților. Sunt acolo, de exemplu, când cei mici se tem de o injecție sau când vin pentru tratamentul oncologic. 

Nimrod Eisenberg, 49 de ani, se numără printre clovnii care le-au fost alături copiilor de peste tot. A ajuns și în România, în 2019, la micuții bolnavi de cancer de la Fundeni. Câțiva ani mai târziu, le-a readus zâmbetele, măcar pentru câteva clipe, refugiaților ucraineni. Iar astăzi îi încurajează pe palestinienii din Gaza și pe israelienii răpiți de Hamas, printre ei și o fată de 11 ani pe care membrii grupării teroriste au împușcat-o în picior. 

Cel puțin 8.000 de copii din Gaza au murit până acum, potrivit Al Jazeera, în urma războiului dintre Israel și Hamas. 

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

Libertatea: Când ați devenit clovn medical? 
Nimrod Eisenberg: Încă sunt artist la circ, iar în spital lucrez trei zile pe săptămână. M-am alăturat repede proiectului Dream Doctors, la începutul anilor 2000, și consider că munca terapeutică este interesantă și împlinitoare. Acum avem în echipă actori de la teatre de păpuși, artiști de la circ și alți profesioniști. După ce îi acceptăm, trec printr-un training de aproape șase luni și sunt pregătiți să ofere suport terapeutic și psihologic. Învață, de asemenea, cum să-și folosească creativitatea în procesul de vindecare. 

– Există studii despre impactul pe care-l are activitatea pe care o desfășurați? 
– Da, din 2011 facem și cercetări. Am publicat în jurnale științifice 24 de articole cu diferite abordări și metode de lucru. Doctorii și asistentele văd în spitale impactul: că, dacă copilului îi este frică de ac și clovnul se joacă cu el, i se face mai ușor injecția, de exemplu. În primul rând, noi ajutăm medicii în timpul procesului terapeutic și, în al doilea rând, îi facem pe pacienți fericiți.

– Medicii au fost deschiși de la început să colaboreze cu clovnii? 
– La început a fost mai dificil, pentru că în spitale, toată lumea e foarte ocupată. Medicii și asistentele nu știau cum să lucreze cu noi și cum am fi putut să le fim de folos. La un moment dat, unul dintre doctori m-a dat afară dintr-un salon. Intrasem într-un moment nepotrivit. Acum știu când e sau nu în regulă să fac anumite lucruri. Clovnii merg în aceleași spitale, cunosc personalul și sunt considerați parte din echipă. 

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

„Mulți profesioniști din spital îi spun copilului să se simtă ca acasă, dar nu este posibil”

– Metodele terapeutice diferă în funcție de vârsta pacienților? Țineți cont de diagnostic atunci când stabiliți tehnicile de lucru? 
– Ne adaptăm. Când mergem la copii, ne jucăm și „ne prostim” mult, cu adolescenții vorbim despre interesele lor, iar cu adulții avem discuții care ne apropie, e și un pic de stand-up comedy. 

Noi oferim suport în perioadele dificile, așadar, nu contează atât de mult povestea de viață. 

Acum ești alături de un copil de la secția de oncologie pe care îl cunoști de șase luni. Apoi, întâlnești un copil care a căzut și s-a lovit la cap; și stați împreună doar zece minute. Amândoi au nevoie de această interacțiune pozitivă. 

– Acum câțiva ani, ați ajuns și la secția de oncologie a Spitalului Fundeni din București. Ce amintiri mai aveți de atunci? 
– Îmi amintesc că unul dintre copii m-a privit cu suspiciune când am intrat în salon. Am început să mă joc, mă prefăceam că nu știu unde sunt și că încerc să găsesc o ieșire. M-am întors și m-am lovit de perete, apoi de un pat. Băiatul – avea vreo 10 ani – a început să râdă. 

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Clovnii au mereu probleme, este o comedie a problemelor. Prin acest joc am vrut să îi transmit că nu vreau să fiu aici, că am greșit locul. Cred că mulți profesioniști din spital fac exact opusul: îi spun copilului să se simtă ca acasă. Dar nu este posibil pentru el, cu atât mai puțin într-un loc unde nu există intimitate, nu există dușuri și toalete OK. 

În adăposturile antiaeriene, cei mici preiau controlul

– Ați ajutat și refugiați ucraineni? 
– De la începutul războiului am avut echipe de clovni în Republica Moldova, în Polonia și în Ucraina. Eu am mers, între altele, la Chișinău și la Lviv (în vestul Ucrainei, n.r.). Nu voi uita niciodată școala din Chișinău transformată în centru de refugiați. Copiii desenau, iar eu, pentru că nu înțelegeam limba lor, găseam soluții. De exemplu, interpretam personaje și obiecte din acele desene. 

– După atacurile Hamas, ce s-a schimbat în ce privește munca dumneavoastră? Ați oferit susținere și în afara spitalelor?
– Da. Când pornesc sirenele, însoțim copiii în adăposturi antiaeriene. Clovnul își exprimă teama și atunci se întâmplă ceva interesant: copiii încep să-l liniștească pe clovn, îi explică ce se întâmplă. Astfel, copiii simt că au mai mult control asupra situației.

În spitale am întâlnit și copii care au fost răpiți de Hamas. Lucrez în prezent cu o fată de 11 ani, împușcată în picior. Mă întâlnesc cu ea de trei ori pe săptămână și aș spune că este șefa mea. Mă trimite să aduc lucruri sau să le transmit mesaje altor persoane și, bineînțeles, că o fac într-un mod amuzant. 

– Sunt tratați în spitalele din Israel și copii palestinieni? 
– De peste zece ani lucrez cu copii din Gaza care vin în Israel pentru tratament. În spital nu există ideologii și politică. La Dream Doctors promovăm înțelegerea între oameni, sper și cred că acest lucru poate duce la o conexiune reală. În fața bolii suntem toți la fel.

Urmărește-ne pe Google News