-Doamna Onofrei, câți români sunteți în Kabul și care este situația dumneavoastră?
-Suntem undeva peste 30 de români. Dintre aceștia, suntem trei femei. Doar trei femei, restul bărbați, din ce știu eu. Suntem în siguranță, toți românii suntem în aeroportul militar, aflat în zona de nord. Ne păzesc trupele NATO.
-Americani?
-Soldați americani, englezi și turci. Au venit mulți în ultimele 24 de ore. Ai noștri s-au retras, dintre români suntem doar noi, contractorii. În general, suntem foști militari.
-Spuneți contractori, adică oameni cu diverse meserii, angajați de firme?
-Da. Firma mea, de pildă, se ocupă de descărcare-încărcare pentru aeroportul militar. Alți români sunt cei care asigură securitatea demnitarilor ONU din Afganistan.
-În afară de cei 35 de pe aeroportul militar, mai știți să existe români în Kabul căsătoriți sau cu alt statut, care să aibă nevoie de ajutor?
-Nu, din ce știm noi nu este niciun român în oraș. Dar asta este ceea ce știm noi.
-Imaginile arată mii de oameni pe pistă.
-Da, pista este plină de civili care vor să fie luați. Deocamdată nu aterizează și nu decolează nimic, se așteaptă golirea pistei.
-Țineți legătura cu autoritățile române?
-Da, avem un civil care se ocupă de comunicarea cu Bucureștiul. Sperăm să vină aeronoava, asta ne-a promis Guvernul României. Dacă nu ajunge avionul românesc, cei 30 ne-am programat să ne ia americanii și britanicii.
-Cât de repede vă pot lua americanii sau britanicii?
-Când se va putea ateriza și decola. Ne-am împărțit, să vedem.
-Trupele v-au spus că sunteți în siguranță?
-Da, ne-au spus că vom fi protejați. În general e liniște. Sigur, cu excepția oamenilor de pe pistă, care se tem de talibani. Suntem în siguranță, cât poate fi siguranță în aceste condiții. Pista e comună, în rest baza din sud, civilă, și cea din nord, militară, sunt separate.
-În oraș ce știți că se întâmplă?
-E ocupat în întregime de talibani. Toate clădirile oficiale, de asemenea. Nu sunt violențe, cel puțin deocamdată. Dar oamenii sunt îngrijorați, e normal.
-Aveți ce mânca?
-Da. Ni se dă apă, dacă problema cu pista ocupată va dura și se termină mâncarea avem rațiile, pungile de supraviețuire (n.r. Pachete speciale cu proteine și vitamine). Sper ca să vină avionul nostru, dacă nu, să plecăm cu altele. Suntem calmi, suntem obișnuiți cu tensiunea, sperăm să fie bine.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro