Interviu (lll) | Istoricul Bogdan Murgescu: «Unirea din 1918 e cauza eşecului economic al României Mari»

↑Visul de unitate al românilor, împlinit prin hotărârile Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a fost plătit scump din punct de vedere economic, astfel că şi în perioada României Mari decalajaul între ţara noastră şi statele occidentale dezvoltatate s-a mărit şi mai mult

Libertatea: Prin urmare, începeam deja secolul al 19-lea cu un handicap semnificativ. Iar Vestul abia acum urma să “decoleze”…

Bogdan Murgescu: Da, pentru că avea să intre în revoluţia industrială. La care se adăugau tehnici noi de cultură agricolă şi mecanizarea agriculturii. La noi încă se mergea pe o producţie extensivă şi nu modernă. De aceea şi rata de urbanizare a fost mult sub media europeană. Abia de pe la 1870 am început să ne mişcăm o perioadă în ritmul european, însă pornisem cu acel handicap, aşa că nu am putut ajunge din urmă Occidentul.

Şi perioada aceea mai bună cam cât a ţinut?

Până în 1914, la Primul Război Mondial. Dar oricum erau probleme. Agricultura dădea producţii bune, de exemplu, dar organizarea ei era greşită, astfel încât ne ducea, finalmente, către o fundătură. Iar analfabetismul persistent împiedica practic accesul la tehnicile noi, moderne de producţie, atât în agricultură, cât şi în industrie.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Scădere economică între războaie

Iar pe “domnul Stat” nu l-au interesat, în redistribuirea avuţiei ţării, în general, decât elitele – de tot felul – şi construcţiile simbolice, chit că ele păreau a face din Bucureşti, de exemplu, un mic Paris. Dar dacă părăseai zona centrală, intrai în altă realitate, cea a mahalalelor. Apoi, mai departe, în cea a unor zone rurale aflate încă în Evul Mediu, ca metode de lucru al pământului, productivitate şi, implicit, stil şi nivel de viaţă.

Investiţiile făcute de regimul comunist au costat ţara foarte mulţi bani, dar şi pierderea legăturii cu dezvoltarea modernă occidentală

Sper că nu-mi spuneţi ceva de rău şi despre perioada interbelică, când ştie toată lumea că eram aproape în rând cu restul Europei.

Deh, miturile astea nu-s uşor de scos din mintea oamenilor. Memoria pozitivă a interbelicului a avut o funcţie de fortificare a rezistenţei în timpul comunismului şi a fost difuzată mai ales de vechile elite urbane. De fapt însă, şi relatările de epocă, dar şi realitatea concretă – parametrii economici şi sociali – arată cu totul altceva. Situaţia cea mai gravă a fost în agricultură, unde productivitatea a scăzut dramatic. Or, agricultura avea o pondere foarte mare în economie, ceea ce face ca declinul agricol să cauzeze scăderea multor indicatori pe cap de locuitor.

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

Am vândut marfă la preţuri foarte mici

Din cauza incapacităţii producţiei de a se adapta în timp util la conjunctura mondială, dar şi a unor erori de politică economică, exporturile s-au făcut total aberant, cum arată şi cifrele: când preţurile mondiale erau mari, România nu a exportat mai nimic. În schimb, a vândut relativ multe cereale şi petrol când preţurile erau foarte scăzute.

Adică, una e România “Micului Paris” şi alta cea din restul ţării.

Exact. 75% din populaţie trăia în sate, nu în “Micul Paris”. Ponderea analfabeţilor, de exemplu, era de 54,8% la noi, în vreme ce în majoritatea ţărilor din Vest nu depăşea 10%, iar Ungaria, de exemplu, avea 6,1%. Şi astea sunt date din 1938. Situaţia era proastă şi la mortalitatea infantilă, şi la indicele industrializării, şi la consum, şi la venitul naţional… De fapt, oricât ar părea de paradoxal unora, în această perioadă, decalajul între noi şi Occident s-a mărit.

↑Imaginea de “Mic Paris” a Bucureştiului din anii interbelici nu reflecta situaţia reală a întregii ţări

Situaţia ţărănimii în perioada interbelică era departe de luxul din Bucureşti→

Totuşi, se realizează Unirea, România Mare…

Aceea e altă realitate. Cea politică. Dar concluzia mea este că impactul Primului Război, altfel spus, costul economic al angajamentului politic pentru realizarea Marii Uniri explică o bună parte din eşecul economic al României Mari.

Recomandări

De ce au votat tinerii un extremist. Diana Filimon, cofondatoare Gen, știri: „Călin Georgescu e un epigon, nimic altceva. Copiază modele care au funcționat. Este doar accidental un lider”

Mă întristaţi. Adică, Marea Unire ne-a tras înapoi, de fapt?

Din păcate, da. Unirea din 1918, cu toate costurile ce au decurs din intrarea noastră în Primul Război, e cauza eşecului economic al României Mari. Economic şi uman, era mai bine dacă rămâneam neutri.

Şi ajungem la perioada comunistă…

Aici sunt mai multe etape. Primii ani au fost teribili, cu secetă, foamete, la care se adaugă despăgubirile de război către sovietici, dar şi jaful practicat prin diferite metode de “marele frate de la Răsărit”. După aceea are loc o creştere, se investeşte masiv în industrie, mai ales în cea grea. Dar era un tip de creştere ce ne-a băgat în criză începând cu anul 1980. Consumurile productive erau prea mari şi se risipeau resursele. Iar puterea era obsedată de industria grea. Asta, în vreme ce Occidentul îşi muta interesul către servicii, spre perfecţionare şi inovaţie tehnologică. S-a adăugat decizia lui Ceauşescu de a plăti integral datoriile externe, ceea ce a fost, de fapt, o prostie care a pus pe butuci economia şi a strangulat nivelul de trai. În consecinţă, uşoara creştere şi apropiere de Occident din anii 60-70 a fost anulată de anii 80. Aşa se face că, în 1989, România era chiar mai departe de media europeană decât era în 1938.

Şi după 1990?

Primul deceniu a fost unul de criză şi a condus la sporirea decalajului, care a atins maximul istoric în 1999. Un reviriment se constată în anii 2000, dar declanşarea crizei economice, în 2008, a oprit, din nou, acea parţială recuperare.

Statul, vinovat de situaţia românilor

Chestionat în privinţa vinovaţilor pentru rămânerea noastră în urmă, în perioada modernă şi contemporană, istoricul Bogdan Murgescu, autorul cărţii “România şi Europa” (foto), a răspuns fără echivoc: “Performanţa slabă a statului român a fost principalul vinovat de situaţia României. La noi, statul a fost în mică măsură promotor al unui progres real, şi încă şi mai rar expresia voinţei majorităţii populaţiei şi apărător al intereselor acesteia. Statul a redistribuit resursele precumpănitor pentru anumite elite, pentu tot felul de clici şi camarile. Iar nesimţirea lui, de fapt a celor din fruntea lui, în raport cu viaţa celor mulţi, a făcut ca el să acţioneze ca agent de subdezvoltare”.

Citeşte şi:

Prima parte a interviului exclusiv cu istoricul Bogdan Murgescu: De ce a ajuns România codaşa Europei

A doua parte a interviului exclusiv cu istoricul Bogdan Murgescu: «Mihai Viteazul a îmblânzit tributul faţă de turci»

Urmărește-ne pe Google News