„În războiul balcanic din 1913, soldații români au murit ca muștele din cauza holerei, nu în luptă. Așa se întâmplă și acum”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
INTERVIU cu Toma Pătrașcu, autorul cărții „Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, lansată în 2020, despre bolile care au dus la epidemii mortale în trecut, despre descoperitorii serurilor și despre un antidot care poate combate rezistența la vaccinare: educația.
Cuprins:
- Anul acesta s-au împlinit 300 de ani de la introducerea vaccinării pe scară largă în Europa și America. Despre cei care au pus bazele descoperirii lor și-au salvat milioane de vieți a scris Toma Pătrașcu în cartea „Povestiri despre epidemii și vaccinuri”.
Armata Română care a participat în al Doilea Război Balcanic din 1913 a pierdut câteva zeci de soldați în lupta cu civilii bulgari și peste 1.600 din cauza holerei. De zece ori mai mulți s-au îmbolnăvit. Situația a salvat-o medicul Ion Cantacuzino, cu un vaccin împotriva holerei. Este una din istoriile din care putem învăța multe, crede Toma Pătrașcu, inginer și fondatorul Bucharest Science Festival, cel mai important eveniment de promovare a științei de la noi.
Acum avem zeci de mii de morți. Se compară cu un război pe care noi îl pierdem prin nepregătire, prin măcinarea din interior a statului și societății.Autorul cărții „Povestiri despre epidemii și vaccinuri”.
De la murături la vaccinuri
Toma Pătrașcu a întrerupt interviul online ca să-și verifice pâinea pusă la dospit. Pentru mulți, o pâine proaspăt scoasă din cuptor este creatoare de atmosferă și de nostalgii, pentru Toma Pătrașcu este cel mai bun punct de plecare într-o discuție despre microbiologie.
În cartea lui despre virusuri și vaccinuri explică și metoda cea mai bună pentru sterilizarea borcanelor de murături. Gospodinele care știu că trebuie să fiarbă borcanele în trei zile consecutive, trebuie să-i mulțumească fizicianului John Tyndall care a înțeles că doar așa poate ucide sporii rezistenți și descoperirea lui a salvat în ultimele două secole milioane de cămări. Și vieți.
Ce treabă au murăturile cu vaccinurile? Amândouă pleacă de la înțelegerea microorganismelor care ne strică murăturile sau ne îmbolnăvesc, după caz.
Sute de ani, medici și cercetători au privit obsesiv către cele mai mici „animale”, despre care inițial nici nu se știa că există fiindcă nu aveau microscoape cu care să le vadă. Microorganismele au creat cele mai mari dezastre ale umanității: epidemiile.
Cartea pornită de la epidemia de rujeolă care a ucis 64 de copii români
Toma Pătrașcu a crescut printre eprubete și pahare Berzelius, părinții lui fiind medici microbiologi. Lor și „Laboratorului” din copilăria sa le dedică această carte care deja a fost inclusă în Biblioteca Națională de Medicină din SUA și în bibliografia unui curs al studenților de la Universitatea de Medicină din București.
A fost lansată în 2020, anul care a lovit puternic pandemia de Covid-19, dar începuse să scrie la ea dinainte, când România trecea prin epidemia de rujeolă.
Libertatea: De ce v-ați aplecat către tema asta, să studiați și să scrieți o carte despre virusuri și vaccinuri?
Toma Pătrașcu: Unul din motivele pentru care am pornit cartea a fost epidemia de rujeolă. Noi practic nu mai aveam rujeolă, pojar, în țară. Eram printre cele mai vaccinate țări din lume. După care a venit criza economică, apoi toate idioțeniile despre vaccinuri s-au propagat și am început să avem pachețele-pachețele de copii nevaccinați. Pe la sfârșitul lui 2016 a început epidemia de rujeolă. Au fost și cazuri de americani nevaccinați veniți să facă muncă voluntară pe la noi care s-au dus înapoi și au pasat-o la ei acasă. Au murit până acum 64 de copii. Chestie care mi s-a părut absolut inacceptabilă.
Dacă ne uităm la ce se întâmplă acum, acești 64 de morți par ceva complet nesemnificativ față de miile de oameni care mor cu zile în momentul de față. Și am pornit să scriu atunci, am mai scris, am mai lăsat-o. Și când a început bolejnița actuală mai aveam de scris 50 de pagini.
„Nu mai este o fractură economică, ci intelectuală”
- Conturați bine povestea acestor oameni, de la Koch la Pasteur, care au muncit o viață întreagă pentru a combate anumite boli. Unii dintre ei au muncit o viață întreagă fără ca la sfârșit să știe cât de aproape erau de descoperire și cât bine au adus în lume. Cum a fost să le studiați viața?
- E ușor pentru noi să ne uităm în spate să spunem uite ce deștept a fost ăla sau ce prost a fost celălalt. Noi știm pe ce drum trebuiau să o ia, dar ei nu aveau de unde să știe. Și noi acum bâjbâim, căutăm un tratament pentru cancer sau căutăm componentele materiei întunecate și de zeci de ani se fac experimente.
În zona biologiei există multe interacții la nivel molecular despre care nu știm nimic și încercăm să construim modele care să ne explice observațiile. Cele mai multe din modelele pe care le facem vor eșua până la urmă, dar ăsta este procesul prin care se merge înainte.
Avem vaccinul împotriva Covidului. Toată lumea zice că a apărut dintr-o dată. Dar la așa ceva se muncește de vreo 40 de ani. ARN-ul mesager a fost descoperit prin anii ‘60, prin ‘70 au început să apară primele idei teoretice despre cum s-ar putea construi vaccinuri bazate pe ARN-mesager. Prin anii ‘80 au început primele eforturi de a dezvolta tehnica necesară. De prin anii ‘90 s-au pus la punct metodele necesare producerii unor astfel de produse. S-a folosit tehnica în zona oncologică, în zona vaccinurilor. E un efort de zeci de ani.
Tocmai asta îi sperie pe cei mai mulți, crezând că a fost făcut prea ușor.
Principala epidemie în momentul de față nu este de Covid, ci de prostie. Mai mult decât atât. Istoric vorbind, fractura a fost demult între aristocrație și populația fără pământ, lipsită de resurse, apoi am avut conflictul între burghezie și proletariat. În momentul de față conflictul este între oamenii cu creier și cei fără.
- Nu e prea dur să-i numim așa?
- Este foarte dur și foarte nepopulară această opinia, mulți se feresc să o spună. Nu înseamnă că ne-am tâmpit cu toții dintr-o dată.
- Am fost dintotdeauna?
- Prin definiție, jumătate din populația lumii are o inteligență sub medie. În trecut, canalele de comunicare erau totuși controlate de oameni cu oarecare educație. Ce s-a întâmplat în ultimii 20-25 de ani, și foarte tare de când au apărut puternic pe piață mediile sociale, a fost să scadă costurile de comunicare.
Până acum modelul tipic era cu ziaristul care este un om informat făcea interfața între sursa primară de știri și restul populației, un sistem top-down (de sus în jos), cu avantaje și dezavantaje. Da, bineînțeles, întotdeauna a existat pericolul că cine controlează sistemul de comunicare poate să distorsioneze informația. De aia au tot apărut coduri deontologice de jurnalism, de aia ne uitam cu toții la BBC ca la un monstru sacru care reușise să pună în practică un sistem foarte riguros de controlare a calității informații. Nu a informației, ci a calității ei!
Dar în momentul de față, costurile de comunicare s-au dus aproape la zero. Și oricine poate să comunice. Când oricine poate, comunică și cei care știu despre ce vorbesc, și cei care habar n-au.
Nu mai este o fractură economică, ci intelectuală. Și rezultatul îl vedem.
„Putem interveni investind în educație”
- Mai avem timp să facem ceva măcar pentru pandemiile viitoare? Are educația o putere de o asemenea magnitudine?
- În teorie, da. Vedem din corelația între rezultatele la PISA, în cazul nostru la matematică, și intențiile de vaccinare a populației: cu cât ai o școală mai bună, cu atât oamenii sunt mai hotărâți să se vaccineze. Nu e singurul factor care intervine, dar e o corelație puternică. E o corelație și mai puternică dacă te uiți la legătura dintre cunoștințele specifice cu privire la vaccinare și intenția de vaccinare.
Acum zece mii de ani, o educație bună însemna să știi cum să faci un arc, o suliță, cum să găsești gazela pe câmp, cum s-o omori. Dacă învățai atunci teorema lui Pitagora, nu te ajuta cu mare lucru. Dar noi acum nu mai jupuim gazele.
O educație bună trebuie să-l pregătească pe om să facă față provocărilor din societatea în care trăiește, iar societatea actuală este una bazată pe știință. Ce faci dacă tu nu poți să recunoști capcanele, să recunoști pericolele care te așteaptă? O să cazi în groapă.
- Și îi tragi și pe alții.
- Da, că suntem o societate. Inteligența are două componente: una genetică și una socială. În momentul de față nu poți face mare lucru în privința părții genetice, probabil în 20 de ani se va putea. Dar poți la componenta socială.
Pentru că oricât ai fi de deștept, oricât de puternic ar fi procesorul tău, dacă te-ai născut într-o familie săracă, dacă mama și tata te bat, dacă te culci nemâncat, dacă mori de frig și nu ajungi la școală, de pomană ești tu deștept. La fel ca în povestea cu olimpicii români, vei găsi mereu contraexemple: vai, Vasilică, deși îl bătea tatăl și nu avea ce să mănânce, a luat premiul Nobel. Vor exista mereu excepții, dar nu despre asta discutăm.
Problema nu este la nivel individual, ci la nivel de societate. Și dacă te uiți pe harta sărăciei în România și o compari cu harta vaccinării, o să vezi că cele două hărți se corelează. De ce? Sărăcia prostește.
(Un studiu realizat de cercetători de la Princeton, Harvard și alte universități din SUA și Marea Britanie a demonstrat că presiunile de ordin financiar influențează abilitățile cognitive ale oamenilor, n.r.)
Dar pe această zonă putem interveni investind în educație, reducerea disparităților sociale pentru că este inacceptabil ca într-o țară bogată – România este o țară bogată – să ai oameni care să doarmă pe stradă, copii care să cerșească, să ai o felie enormă de copii care părăsesc școala. Avem jumătate cel puțin dintre elevii care teoretic au trecut prin școală fără să înțeleagă nimic, sunt analfabeți funcțional... Aici putem interveni!
- Pe termen scurt, ar fi putut fi făcută o comunicare mai eficientă care să le dea oamenilor cunoștințele generale despre vaccinuri ca să meargă să se imunizeze?
- Nu poți să le dai oamenilor dintr-o dată aceste cunoștințe. Nu poți să te trezești că ai o criză și să o rezolvi dintr-o dată nefăcând ce trebuia să faci de zeci de ani. Dacă îți ia casa foc, de pomană stai să te gândești că poate n-ar fi trebuit să ai butoaie cu benzină în pivniță și pe unul care să fumeze beat în casă. Când îți ia casa foc, vin pompierii cu cange să dărâme acoperișul. Îl dai jos să-l stingi și îl distrugi în proces.
Noi în momentul de față suntem într-o situație asemănătoare cu o casă care a luat foc. Nu poți să începi să izolezi firele de curent în timp ce casa arde. Dar ar trebui să ne pregătit pentru viitor, fiindcă nu este singura criză cu care vom avea de-a face. Războiul se pierde dinainte de a începe.
Noi suntem în război cu un inamic invizibil și ucigător. La cutremur au murit vreo mie de oameni, la revoluție 1500. Acum avem zeci de mii de morți. Se compară cu un război, dar noi îl pierdem prin nepregătire, prin măcinarea din interior a statului și societății.
O comparație este cu al Doilea Război Balcanic la care România a participat (1913, între Bulgaria, Grecia și Serbia). Noi în luptă n-am pierdut decât poate zeci de oameni, noi nu am luptat, că bulgarii s-au predat. În schimb au murit soldații pe capete de holeră, pentru că noi am intrat complet nepregătiți, fără logistică, fără mecanisme de igienă. Situația a fost salvată de doctorul Cantacuzino care a reușit să producă rapid vaccinul și să vaccineze rapid marea majoritate a armatei. Dar și el s-a lovit de reticența soldaților.
Au murit ca muștele, a fost un dezastru. Și nu în luptă. Noi am murit din cauza bolii. Așa se întâmplă și acum!
