Reporter: Cine crezi că poartă cea mai mare vină în povestea asta?
Iuliana Marciuc: M-am tot gândit în acest timp, când presa îl acuza mai mult pe el, că, de fapt, e vina tuturor. Nu ştiu dacă e bine spus “acuzat“, pentru că nu e nimeni în măsură să judece. Un triunghi conjugal, pentru că despre asta este vorba, se ţine cu acordul tuturor părţilor. Cu siguranţă, fiecare dintre noi a avut partea lui de vină, fiecare a avut motivele lui să-l susţină. Altfel nu ar fi rezistat.
Nu ţi-a fost greu, tu erai totuşi amanta oficială?
Nu, pentru că relaţia mea cu Adrian a avut toate ingredientele unei adevărate poveşti de iubire, incluzând momente de fericire nebună, vacanţe superbe, petreceri alături de prietenii cu care împărţeam clipele noastre libere, dar şi zile de singurătate, încărcate de povara unei vieţi, într- un fel, clandestine. Spun “într-un fel” pentru că noi ne-am afişat împreună şi nu ne-am ascuns niciodată iubirea.
Copilul vostru a fost dorit, s-a întâmplat pur şi simplu sau ai încercat să-i forţezi mâna?
Sarcina mea nu a fost un accident, David a fost un copil foarte aşteptat de ambii părinţi. Pentru a-l avea, am mers împreună la medic, împreună am făcut tratamente, chiar l-am dorit amândoi foarte tare.
David a simţit vreodată lipsa tatălui?
Nu, pentru că el a crescut într-o familie cu doi părinţi. Adrian a încercat, atât cât timpul îi permitea, să fie lângă noi, nu a lipsit de la zilele lui de naştere, de la serbările de la grădiniţă, de la nimic important din viaţa copilului.
Ai avut momente când ai clacat sau când te simţeai dezorientată?
Da, nu mi-e ruşine să recunosc, am apelat la un psiholog pentru a rezista, care m-a ajutat să fac faţă situaţiei, să fiu mai îngăduitoare cu el şi cu posturile neplăcute în care eram puşi eu şi părinţii mei.
Acum, că el a divorţat, ce planuri aveţi?
Cel mai frumos dintre ele ar fi să începem o viaţă nouă, într-o casă nouă.
Dacă mâine te-ar cere de soţie, ce i-ai răspunde?
Nu crezi că e mai bine să afle el primul?