Lacrimi şi cătuşe

Libertatea nu poate fi preţuită la adevărata valoare decât atunci când îţi lipseşte. Am văzut, de-a lungul vieţii, tigri, lei transformaţi în pisoi. Oameni duri, care pozau în semizei, aduşi la stadiul de mămăligă. Highlanderi de duzină prefăcuţi în umili borfaşi. Statui preschimbate în argilă. Puşcăria sau doar reţinerea unui om - fie numai pentru câteva ore - schimbă cu totul datele problemei. Miron Cozma a terorizat Bucureştiul cum au vrut muşchii lui. Ţanţoş şi ferchezuit, a intrat la DNA. La ieşire, plângea ca un copil cu cătuşele la mâini. Din “Luceafărul Huilei” nu rămăsese nici lămpaşul, devenise un biet şobolan de galerie. Poezia din detenţie l-a mai liniştit, dar sunt sigur că şi acum tremură când se visează la “mititica”.