Lecția dură a pandemiei: Fiecare țară e pe cont propriu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă există o lecție pe care țările sărace au învățat-o în pandemia de coronavirus este că nu trebuie să aștepte ajutor de la alte state, relatează o analiză Politico. Spre deosebire de alte boli, precum malaria, care îi afectează în cea mai mare parte pe cei săraci, care nu au nici mijloace de a se proteja, coronavirusul s-a dovedit o problemă pentru întregul mapamond, iar guvernele bogate au reacționat egoist, achiziționând toate vaccinurile, ventilatoarele medicale și resursele de oxigen.
Această realitate - nevoia globală de resurse și faptul că țările bogate le-au acumulat în timpul pandemiei - a declanșat nemulțumire în rândul experților în sănătate publică. ONU și unele guverne europene solicită noi linii directoare globale pentru a se asigura că lumea va acționa mai bine data viitoare.
Cu toate acestea, țările bogate continuă să ignore îndrumările de la Organizația Mondială a Sănătății și eforturile precum planul COVAX, care se dorea un program care să asigure accesul echitabil la vaccinuri.
Drept urmare, țările din Africa și din alte regiuni mai puțin dezvoltate se simt abandonate de sistemul global de sănătate și încep să se uite la ceea ce pot face singure.
„Continentul nu stă cu mâinile încrucișate și așteaptă de la COVAX să vină să-l salveze”, a spus John Nkengasong, virusolog camerunez și director al Centrelor Africane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.
Mai rapid decât COVAX
Când Uniunea Africană și-a dat seama că programul COVAX nu va avea succes, s-a grăbit să înființeze o echipă de lucru pentru achiziționarea vaccinurilor pentru Africa. Echipa a încheiat o înțelegere pentru până la 400 de milioane de doze din vaccinul Johnson & Johnson, administrat în doză unică, în timp ce COVAX se străduia să asigure dozele promise de AstraZeneca.
Sani Aliyu, coordonatorul grupului de lucru pentru coronavirus din Nigeria și fost director general al Agenției Naționale pentru Controlul SIDA din Nigeria, consideră că aranjamentele Uniunii Africane pentru vaccinuri au fost, de fapt, „mult mai bune și probabil mai rapide decât facilitatea COVAX”.
Problema mai mare a fost lipsa vaccinurilor de cumpărat. Faptul că pe unele continente nu sunt fabricate vaccinuri s-a văzut în evoluția pandemiei. Fără capacitatea de a-și face propriile seruri, Africa s-a bazat pe livrări și bunăvoință din alte părți.
Problema a devenit deosebit de acută când India a oprit exporturile de vaccin AstraZeneca pe care se baza COVAX, lăsând multe țări fără vreo opțiune.
Unele țări africane caută să schimbe definitiv peisajul vaccinurilor, urmărind să producă nu numai doze pentru coronavirus, dar poate chiar un vaccin pe bază tehnologiei ARNm pentru tuberculoză sau HIV.
Este puțin probabil ca noul coronavirus să fie ultimul care să afecteze lumea, așa că Africa trebuie să dețină controlul asupra producției de vaccinuri, a declarat Petro Terblanche, directorul general al Afrigen, o companie din Africa de Sud care îi va instrui pe alții să producă vaccinurile ARNm, ca parte a unui program susținut de Organizația Mondială a Sănătății.
Motivația principală: combaterea „naționalismului vaccinului” occidental cu o nouă „securitate a vaccinului” pentru Africa.
Senegal construiește o fabrică pentru a produce vaccinuri COVID-19 cu scopul de a produce 25 de milioane de doze până la sfârșitul anului 2022. Rwanda speră să atragă investiții în fabricarea vaccinurilor.
În aprilie, Uniunea Africană și CDC-ul african au lansat un parteneriat cu scopul ca Africa să producă 60% din vaccinurile de care are nevoie până în 2040.
„Ai grijă de ai tăi”
Este posibil ca discuția din Europa și SUA să se fi îndreptat spre remedierea sistemului global de sănătate, astfel încât să funcționeze mai bine data viitoare, dar în emisfera sudică încrederea este spulberată.
Fostul președinte american Donald Trump nu a ascuns planurile de a se ocupa întâi de problemele Statelor Unite.
Europa, prin contrast, a declarat că „nimeni nu este în siguranță decât dacă toată lumea este în siguranță” și a găzduit strângeri de fonduri pentru răspunsul global.
Cu toate acestea, africanii nu au văzut că acest lucru s-ar traduce prin ajutor real de la foștii lor coloniști, transformați în parteneri de dezvoltare.
„COVID a expus Occidentul”, a spus Peter Waiswa, specialist în sănătate publică din Uganda. El a indicat țările care acumulează vaccinuri sau refuză să recunoască versiunile produse în India ale vaccinului AstraZeneca. „Acesta nu este genul de Vest pe care am fost învățați să-l credem - că sunt democrați, sunt echitabili”, a spus el.
Unele țări mai bogate recunosc că există o problemă. Franța și Germania conduc un efort de „consolidare” a Organizației Mondiale a Sănătății - un efort care s-a transformat într-o propunere pentru un tratat de pandemie.
„O preocupare cheie pentru Germania este discrepanța crescândă între așteptările lumii față de OMS, pe de o parte, și capacitățile reale ale OMS, din punct de vedere juridic, tehnic și mai ales financiar”, a afirmat un purtător de cuvânt al ministerului german al sănătății.
Întrebarea este, acum, dacă aceste eforturi vor face diferența. După cum a arătat pandemia, nu prea contează ce fel de acorduri sau linii directoare sunt în vigoare pe hârtie, dacă statele semnatare nu vor să ajute atunci când se instalează o criză.
„Nu există nicio conducere politică care să răspundă la nivel global”, a spus Lieve Fransen, un arhitect al răspunsului umanitar al UE la epidemia de SIDA din anii 1990 și 2000 și fondator al Fondului global de luptă împotriva SIDA, tuberculozei și malariei.
Pentru țările din întreaga lume, presiunea politică de a acorda prioritate cererii interne este inevitabilă. Țările UE - inclusiv Germania și Franța - au ignorat în repetate rânduri cererile OMS, inclusiv cel mai recent apel de a opri administrarea celei de-a treia doze până când cel puțin 10% din populație fiecărei țări este vaccinată.
Situația a fost similară și în India unde, la început, guvernul a văzut pandemia ca pe o oportunitate de a-și arăta priceperea în materie de medicină, laudându-se la sfârșitul lunii martie că a furnizat mai multe vaccinuri în străinătate decât acasă. Dar când varianta Delta a lovit puternic țară, guvernul și-a schimbat rapid discursul și a interzis exporturile.
„Cred că lecția învățată acum de toate țările - și pe care India și-o va aminti cu siguranță - este mai întâi să ai grijă de populația ta și apoi să vezi dacă poți să le trimiți altora”, a spus K. Srinath Reddy, președintele Fundației pentru Sănătate Publică din India.
Penuria de vaccinuri
Problema pentru Africa este că, deși există hotărârea sa de autodeterminare regională, resursele și influența sunt o altă chestiune. Cu puține resurse economice, „capacitatea continentului de a influența lucrurile la scară globală este limitată”, a declarat Aliyu din Nigeria.
„Este bine să avem solidaritate regională", a adăugat el. „Dar este, de asemenea, important pentru Occident să înțeleagă că cooperarea cu țările în curs de dezvoltare este esențială pentru stoparea viitoarelor pandemii.”
Boli precum Ebola și Zika au determinat statele bogate să verse resurse în Africa și America Latină, în speranța de a menține acele amenințări departe de continentele lor. Accesul inegal la medicamentele pentru HIV a condus la Fondul Global. Izbucnirea Ebola din 2014 a contribuit la stimularea creării Coaliției pentru Inovații în Pregătirea Epidemică (CEPI), o fundație care a continuat cercetarea timpurie a vaccinului produs acum de Moderna.
Cu toate acestea, COVID-19 marchează un „regres” către o abordare de „fortăreață” privind siguranța sanitară, a declarat Ranu Dhillon, consilier al președintelui din Guineea în timpul focarului de Ebola.
Națiunile occidentale „pot fi încurajate - într-un pas mai departe spre globalizare - să caute în interior să construiască resurse mai bune în țara lor”, a spus Dhillon, acum expert la Harvard Medical School.
Big Pharma rezistă, de asemenea, în fața rugăminților din emisfera sudică de a coopera. Până în prezent, nicio companie nu a semnat pentru a împărtăși cunoștințele cu platforma OMS din Africa de Sud sau cu fabrica senegaleză pentru vaccinuri împotriva coronavirusului - asta, deși BioNTech lucrează cu Rwanda și Senegal într-un acord susținut de Comisia Europeană pentru a produce vaccinuri împotriva tuberculozei și malariei.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
