Lecția pe care oamenii ar trebui să o învețe de la pinguini, predată de omul care a stat la -54°C pentru a-i filma: „Succesul lor este legat și de succesul nostru”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Bertie Gregory este un regizor britanic de film, ecologist și explorator National Geographic, a cărui carieră este absolut remarcabilă, deși are doar 31 de ani. Director de imagine și regizor pentru mai multe seriale documentare, Gregory a devenit în 2020 cel mai tânăr câștigător al premiului BAFTA pentru cinematografie, pentru colaborarea sa cu Sir David Attenborough la seriile BBC „Seven Worlds", „Frozen Planet 2" și „Planet Earth 3".
Cuprins:
Relațiile mai puțin știute dintre pinguini
Ultima sa producție, „Animals Up Close with Bertie Gregory” i-a adus și un premiu Emmy, tot pentru imaginile spectaculoase surprinse în sălbăticie. Cel mai nou documentar al său se numește „Secrets of the Penguins” și ne poartă de-a lungul a trei episoade pe urmele unor animale extrem de ușor de iubit, într-o producție plină de imagini spectaculoase și momente care te țin cu sufletul la gură. Secrets of the Penguins se difuzează astăzi, de Ziua Pământului, pe National Geographic Wild, dar poate fi văzut și pe platforma de streaming Disney+ și am stat de vorbă chiar cu starul (uman) al acestui proiect, Bertie Gregory, într-un interviu exclusiv pentru Libertatea.
Libertatea: Prima întrebare ar fi: de ce pinguinii? Ce anume te-a determinat să te interesezi de ei și ce te-a făcut să îi alegi ca subiect al acestui documentar?
Bertie Gregory: Cred că pinguinii sunt într-un fel destul de umani. Adică, pentru început, fizic, merg pe două picioare. Poartă niște smochinguri drăguțe. Dar cred că sunt, de asemenea, ca noi în multe din lucrurile pe care le fac. Și cred că, în special în episodul cu pinguinul imperial, am vrut să arătăm nu doar legătura dintre mamă și tată și pui, pentru că puterea acesteia a fost adesea filmată și prezentată. Dar nu se arată prea des cât de puternice sunt legăturile dintre indivizi neînrudiți.
Acestea sunt prietenii, pentru că de la o vârstă foarte fragedă părinții încurajează puii să socializeze, iar ei formează aceste legături cu alți pui cu care nu sunt înrudiți. Iar aceste prietenii sunt esențiale pentru supraviețuirea lor. Pe măsură ce cresc, adulții, părinții i-au abandonat. Totuși nu sunt singuri. Ei au aceste mici prietenii și, la fel ca în cazul prieteniei umane, se uită unii la alții pentru încurajare, încredere și îndrumare, și așa supraviețuiesc.
Pregătiri pentru filmarea la -54°C
Libertatea: Cum te pregătești pentru o astfel de filmare care durează atât de mult, care este principala provocare cu care te-ai confruntat în aceste condiții?
Bertie Gregory: Depinde unde locuiesc pinguinii. Probabil cea mai mare provocare au fost pinguinii imperiali din Antarctica. A fost cea mai rece filmare, până la -54°C, ceea ce înseamnă condiții foarte reci, nu doar pentru a supraviețui ca om, ci și pentru a filma. Am avut nevoie de multe pregătiri ca să ne dăm seama cum să facem asta. Știi, dacă pilotezi o dronă în frig, nu poți folosi mănuși mari de supraviețuire, pe care le purtăm de obicei pentru a filma cu o cameră tradițională. Așadar, ai nevoie de dexteritate. Trebuie să-ți poți folosi toate degetele. Așa că aveam niște mănuși foarte mișto, încălzite, care au fost făcute astfel încât să le pot conecta la cameră și să funcționeze cu bateriile camerei. Așa că oricând ajungeam la locație, puneam camera jos, îmi conectam mănușile la cameră și puteam să continui să operez drona, chiar și în frigul acela.
Libertatea: Ai o diplomă în zoologie, deci știi deja destul de multe despre pinguini, înainte să începi să îi filmezi. Cum te ajută asta? Știi ce să cauți la o astfel de filmare? Există momente în care te gândești: „doar voi îndrepta camera spre ei și voi vedea ce se întâmplă”?
Bertie Gregory: Un pic din amândouă. Deci avem o fază de cercetare lungă în care încercăm să ne dăm seama dacă există indicii pentru anumite secrete, cum ar fi comportamente necunoscute, și încercăm să le filmăm. Și uneori reușim. Dar, bineînțeles, pinguinii nu pot citi scenariul, ceea ce este foarte enervant, dar, așa cum ai spus, uneori magia constă în faptul că nu te aștepți la nimic. Obții ceva la care nu te așteptai.
În cazul primului nostru episod, ne așteptam să filmăm puii de pinguin imperial făcând primul lor salt în apă coborând de pe gheața mării, ceea ce ar fi fost o cădere de 1 sau 2 picioare, cu siguranță mai mică de un metru, dar din întâmplare am ajuns să găsesc un grup de câteva sute de pinguini care stăteau pe marginea unei stânci uriașe de gheață de 50 de picioare (n.r.: 15 metri). Și toți au început să sară!
Asta nu era în scenariu. Aș fi râs dacă cineva ar fi pus-o în scenariu. Dar știi, asta e magia filmării vieții sălbatice. Când îți petreci timpul în natură, apar aceste momente magice nevăzute.
Cei mai deștepți pinguini
Libertatea: Care ai spune că a fost cel mai uimitor moment pe care l-ai surprins în timpul filmărilor?
Bertie Gregory: Acesta este cel mai plăcut mulțimii, nu? (n.r: referitor la momentul saltului puilor de pinguin imperial) Cred că toată lumea poate să găsească o asociere cu statul în picioare în vârful unei stânci enorme și senzația de vertij și sentimentul pe care îl ai, și crezi că același lucru este similar pentru ei. Dar nu este. Ei nici măcar nu au înotat. Nici măcar nu au mai văzut oceanul până acum. Este ca și cum ți-ai duce copiii la prima lor lecție de înot și nu e niciun instructor acolo. Nu există niciun profesor, și ei nu sar din partea mai puțin adâncă, ci din vârful trambulinei olimpice!
Dar, de fapt, unul dintre momentele mele preferate a fost când am filmat pinguinul din Galapagos. Este una dintre cele mai rare specii de pe Pământ. Trăiesc la ecuator, pe versanții vulcanilor, și au învățat că pot obține o masă ușoară dacă așteaptă ca pelicanii să se scufunde în apă și să ia o gură mare de apă cu tot cu pește. În timp ce pelicanul cerne peștele din apă, ei nu pot zbura. Așa că pinguinii se apropie și încep să fure peștele din gura pelicanului. Și îmi place că pinguinul ăsta atât de micuț fură de la un pelican masiv. E o lecție bună de la pinguini: uneori e important să muncești mai inteligent, nu mai mult.
Libertatea: Câte momente în care ți-ai fi dorit să ai camera pornită se întâmplă într-o filmare? Mai bine spus, câte momente speciale ratezi?
Bertie Gregory: Nu, nu ratăm niciodată nimic. Întotdeauna surprindem totul perfect. (râde) Am ratat câteva momente magice. Da, dar asta e doar, știi tu...așa merg lucrurile. Și știi, e destul de greu să vezi cu ochii tăi ceva nou, dar să și filmezi e o provocare, așa că de multe ori, dacă nu reușești, trebuie doar să fii recunoscător că ai văzut și să continui să încerci.
Libertatea: Care crezi, sau care speri că va fi principalul mesaj pe care oamenii îl vor desprinde din acest documentar?
Bertie Gregory: Sper ca oamenii să realizeze cât de extraordinari sunt acești pinguini și că au probleme din cauza noastră. Ei sunt indicatori ai sănătății oceanelor, avem nevoie de oceane sănătoase. Asta înseamnă că avem nevoie de pinguini. Așa că sper că oamenii vor să facă și ei ceva pentru a ajuta pinguinii. Și nu numai că asta vă va face să vă simțiți mai bine și fericiți pe dinăuntru, pentru că sunt foarte mișto și drăguți, dar e important și să realizați că succesul lor este legat și de succesul oamenilor.
Libertatea: Ultima întrebare va fi ușoară: care este tipul tău preferat de pinguin?
Bertie Gregory: Pinguinii Macaroni, pentru că sunt obraznici și au un nume grozav.
