Liber la cuvânt: Inimă de taximetrist

E pură realitate, iar întâmplarea mi-a povestit-o clientul, un bun prieten de-al meu, Gigi Bălaşa, o legendă a aviaţiei româneşti. Greu de crezut că mai există o astfel de inimă de om într-o ţară în care circulă zicala: “Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”. Deşi merg foarte mult cu taxiul, nu mor de dragul tuturor taximetriştilor. În unele maşini pute îngrozitor, unii ascultă dis-de-dimineaţă, pe stomacul gol – mari melomani -, manele, alţii vorbesc non-stop la telefon sau pe staţie de “combinaţii”.

Cu toate acestea le respect foarte mult munca. Nu-i de ici-de colo să stai câte 12-14 ore pe stradă, fie frig, fie ploaie, fie caniculă. Nu-i uşor să cari acasă toţi beţivii, toate prostituatele sau toţi drogaţii. Başca să te mai trezeşti şi cu un cuţit la gât sau bătut. Să stai toată ziua cu inima cât un purice că nu ţi-ai făcut planul, că nu ai ce le pune copiilor pe masă. Bănuiesc că nu există cititor care să nu fi întâlnit în viaţa lui un taximetrist nesimţit, bădăran. Dar iată că nu toţi sunt la fel. Dragă Adrian (9444) îţi mulţumesc pentru inima ta bună! Spor la bani, că-i meriţi!

Urmărește-ne pe Google News