„A văzut rachete zburând deasupra trenului”. Călătoria de 1.000 de kilometri a unui copil de 9 ani din Cernihivul bombardat în Cracovia, la mama sa

Victoria a plecat în Polonia în încercarea de a-l ajuta pe fiul ei să aibă parte de o viață mai bună. Mamă singură, ea a decis să-l lase pe băiat la Cernihiv, cu bunica lui, Nina. Credea că acolo va fi în siguranță, iar la câteva luni venea și îl vizita.

Cu doar câteva zile înainte de începerea războiului, ea a aflat de amenințarea care plana asupra țării ei. „Ai grijă de cel mic. Acolo vine război! Războiul”, i-a spus doctorul din Cracovia, în timpul unui control medical.

Femeia nu avea timp să se uite la știri. Avea mai multe locuri de muncă și deloc timp să urmărească actualitatea.

„La sfârsitul lui ianuarie, l-am adus pe Maksim în Ucraina. Trebuia să termine clasa a IV-a, apoi intenționam să-l mut cu școala aici, la Cracovia. Pe 24 februarie, la ora 8.00, Maksim mi-a trimis un mesaj: a scris că a început războiul. Inițial, am crezut că fabulează!” , povestește Victoria.

Obuzele începuseră să distrugă viața oamenilor.

„Mi-am pierdut și liniștea, și somnul”

„Când au început să bombardeze Cernihivul, mi-am pierdut liniștea și somnul. Fiul meu, sensul vieții mele, era acolo și eu mă aflam la 1.000 de kilometri distanță”, spune femeia. 

La Cernihiv, nordul Ucrainei, unul dintre cele mai bombardate orașe din țară, Maksim se adăpostea cu bunica Nina și cu Jimmy, câinele lui, ​​într-un buncăr aglomerat, aflat lângă casa lor. 

Recomandări

Dispariții misterioase din colecțiile familiei regale la Muzeul Național Peleș. Poliția a deschis dosar penal pentru furt

În plus, autoritățile orașului au avertizat că ieșirile sunt minate, iar inamicul trage în mașinile civile. Bunica a refuzat categoric să plece din casa în care s-a născut, așa că Victoria a fost nevoită să găsească altă soluție pentru a-și aduce fiul lângă ea.

A apelat la voluntarii ucraineni pe care i-a întâlnit la centrul unde și ea s-a dus pentru a-i ajuta pe cei care au fugit din calea războiului.

„Am întrebat dacă este posibil să-mi scot fiul din Cernihiv. Am primit două variante: fie să meargă cu o femeie în vârstă, fie cu o mamă și doi copii adolescenți. Am ales a doua variantă. Pe mama aceea curajoasă o cheamă Lesia”, spune Victoria. A trebuit să acționeze rapid. Era deja seară, iar fiul urma să fie la locul convenit de plecare a doua zi, la 6.30 dimineața. „Nu am crezut până în ultimul moment că totul va funcționa”, povestește Vika.

Fără curent în oraș, la lumina unei lumânări, bunica și-a condus nepotul la locul de întâlnire. Era 21 martie, autobuzele de evacuare așteptau oamenii în locul convenit. „Au fost scoși din iad peste 600 de femei și copii în acea zi”, spune Vika. A aflat că în momentul în care un convoi a traversat podul rutier, a început bombardamentul. 

Recomandări

Antonescu, după zece ani de nimic. Fapte, vorbe și post-adevăr

„Ploaie de obuze” în direcția autobuzului care evacua femei și copii

„Lesia mi-a spus că au fost multe obuze. Oamenii s-au trântit pe burtă, la podea. Dar Dumnezeu și priceperea șoferilor i-au salvat pe pasageri. Toată lumea era în viață”, spune Vika.

Când mama a aflat că fiul ei a ajuns în siguranță în gara din Kiev, a izbucnit în plâns. Drumul de la Cernihiv la Kiev, în jur de 130 de kilometri, a părut nesfărșit: „Două ore în timp de pace, 8 ore pe timp de război”.

Lesia stătea în compartiment, cu copiii ei și cu Maksim. Cei mici au văzut rachete și obuze zburând deasupra trenului… 

Vika, mama lui Maksim:

De la Kiev, alt tren, spre Cracovia. Apoape 1.000 de kilometri. La 22.00, pe 22 martie, Victoria și-a întâlnit fiul în gara din orașul polonez.

Tusea care amintește de adăpostul rece

„Acestea au fost cele mai grele zile din viața mea. Și cea mai grea decizie a fost să-mi trimit băiețelul cu străini într-o călătorie atât de lungă și de periculoasă. Cred că am riscat și a ieșit totul bine. Îi sunt foarte recunoscătoare Lesiei, l-a salvat”, spune Victoria. 

Recomandări

România se împrumută la cele mai mari dobânzi din UE: „Foamea de bani a atins apogeul”. Ce înseamnă acest lucru

Lesia și copiii ei au zburat deja în Franța. Maksim își revine din experiența de la Cernihiv. Tușește mult, semne că a dormit multe zile într-un adăpost antibombă rece. Dar e împreună cu mama sa.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina

Urmărește-ne pe Google News