Mărturia antreprenorului Sergiu Biris, după ce a trecut printr-o formă severă de COVID: "Am simţit efectiv că am noroc. Era unu noaptea şi tocmai se eliberase un pat în spital"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Antreprenorul Sergiu Biriş, în vârstă de 37 de ani, cunoscut ca fondatorul Trilulilu.ro, supranumit Youtube de România, a relatat cum a trecut printr-o formă agresivă de COVID, boala provocată de noul coronavirus. Sergiu Biriş a avut nevoie de două săptămâni de spitalizare în Spitalul Municipal din Cluj-Napoca pentru a depăşi boala.
Sergiu Biriş, antreprenorul care a fondat Trilulilu.ro, o variantă autohtonă de "Youtube" şi co-fondator al LiveRail, companie cumpărată de Facebook pentru aproape jumătate de miliard de euro, povesteşte pe Facebook că a avut nevoie de două săptămâni de spitalizare pentru a trece de COVID.
"Din păcate am avut parte în ultimele trei săptămâni de o experienţă traumatizantă cu nenorocitul acesta de virus, din care două am stat internat la Spitalul Clinic Municipal din Cluj-Napoca", scrie Sergiu Biriş.
Antreprenorul spune că s-a infectat cu o variantă agresivă a virusului.
"Pentru mine boala a debutat cu toate simptomele: febră, frisoane, pierderea gustului/mirosului, tuse, oboseală, dureri musculare, dureri de cap, tot. În mintea mea speram la "ceva ca o gripa" şi că vor merge lucrurile înspre mai bine după câteva zile…că va fi ca în cazul unei gripe obişnuite: după câteva zile începi să îţi mai revii, mai zaci în pat, mai faci una alta, dar până la urmă te refaci. Ma gândeam: sunt tânăr, n-are cum să fie mai grav de atât. Sigur o să îmi revin", relatează Sergiu Biriş.
Sergiu Biriş spune că la o săptămână după infectare, deşi era pe tratament, lucrurile s-au agravat şi a început să întâmpine probleme serioase de respiratie.
Aveam dureri de cap încontinuu, eram deshidratat, continua febra…şi deja eram în punctul în care fiecare respiraţie era un efort. Nu mai puteam zice o propoziţie întreagă fără să mă înec de la tuse. Era tot mai evident că rămâneam încet-încet fără aer în plămâni. O senzaţie groaznică să nu îţi dea plămânii aerul cu care te-au obişnuit.Sergiu Biriş:
A sunat la 112, după ce a ajuns la sub 90% saturaţie
Sergiu Biriş spune că în momentul în care a ajuns la sub 90% saturaţie a decis să sune la 112. "A fost cea mai deşteaptă decizie să sun la 112. Din fericire, am avut noroc. Salvarea a venit repede şi din momentul în care m-au văzut m-au conectat imediat la oxigen. În momentul conectării la oxigen mi s-a oprit durerea de cap şi tusea. Era clar unde era problema. N-aveam aer", spune Biriş.
În urma unui CT efectuat la spital a aflat că a "câştigat" varianta COVID cu suprainfecţie la plămâni. "Mi s-a spus că pe o scara de la 1 la 20, plămânii erau afectaţi pe la 12-13. Aveam o variantă severă de COVID, una care va trebui tratată agresiv, motiv pentru care mă vor interna", scrie Sergiu Biriş.
Atunci a fost un moment în care am simţit efectiv că am noroc. Era 1 noaptea şi tocmai se eliberase un pat în spital. Nu pot să subliniez suficient de mult ce a însemnat pentru mine să aflu în noaptea aia că aveam un pat în spital. Într-o secundă s-a redus totul la importanţa vitală de a avea parte de un pat în spital, de tratament şi de oameni care te pot ţine în viaţă şi să te facă bine. Atât. La asta mi s-a redus orice dorinţă. Să am un pat în spital şi implicit şansa să mă fac bine.
Sergiu Biriş:
Sergiu Biriş a fost extrem de impresionat de doctori şi de asistente, care l-au tratat cu un profesionalism incredibil, iar după două săptămâni s-a facut bine şi a revenit acasă.
Acest virus te traumatizează prin nepredictibilitatea lui, pentru că în mintea ta nu ştii exact ce va urma. Nimic nu e predictibil. Nu poţi fi sigur că mergi înspre mai bine sau mai rău. Nu poţi fi sigur că vei reacţiona la tratament. Vei avea tratament? Începi să rămai încet-încet făra aer… Nu mai există locuri în spitale. Ce faci? Aici e problema reală a acestui nenorocit de virus. Asta e de fapt punctul în care nu vrei să te regaseşti: în punctul în care variantele tale de a supravieţui, până la urma, se îngustează atât de tare, încât ajungi la "voia sorţii". Cum ai noroc… Ai un pat. Noroc. N-ai. Ghinion. Sergiu Biriş:
"Ce vreau să spun e că tu tebuie să faci tot posibilul să nu te infectezi, pentru că, din pacate, poţi deveni victima colaterală a unui sistem, care chiar dacă îşi doreşte să te facă bine, e dedicat, e profesionist… nu poate. E pe butuci. E întins la maximum, n-are nici el oxigen… şi trage de el cât poate de mult. Nu-l pune în situaţia în care să fie forţat să te pună pe o listă de aşteptare… Asta trebuie sa fie în mintea ta, apropo de protecţie. Nu te pune în situaţia să ajungi acolo", mai spune Sergiu Biriş.
