zona, dar este rapid imobilizat.
Medicii stau in custi, spun ei, vreo zece luni pe an. Programul lor zilnic include vizitarea celor aproape 2.000 de exemplare pe care le au in grija. Daca un animal s-a ranit accidental sau a avut de suferit in-
tr-o lupta cu un rival, veterinarii stau cu orele in cusca pentru a-l ingriji. Acestor evenimente nedorite li se adauga si timpul alocat tratamentelor facute in spatiul in care animalul e captiv, dar si cel al scoaterii fiarei din cusca pentru fi dusa la laboratorul Zoo. Sunt zile in care medicii nici nu intra in cabinet, ci stau doar printre salbaticiuni. O socoteala simpla ne arata ca dr. Niculae Micu (foto), veteranul Zoo, a stat „captiv” printre salbaticiuni 320 de luni, adica ceva mai mult de 26 de ani.Imaginea de sus e doar un crampei din viata medicilor veterinari care lucreaza la Gradina Zoologica din Bucuresti. E o scena jucata periculos de sute sau chiar mii de ori intr-o viata de medic care are de-a face cu animale salbatice. Unul din cei pentru care pericolul a devenit obisnuinta este dr. Mircea Marin (foto), plecat de ani buni din structurile MApN.
„Am invatat din carti sa imobilizam animalele, pentru ca la noi nu exista cursuri de pregatire. Altfel, devii hrana pentru ele. „Armele” noastre sunt lasoul, minciocul sau plasele. in cazuri de nervozitate excesiva a animalului tragem cu tranchilizante. Avem o pusca cu luneta, un pistol si o seringa uriasa, de vreo doi metri”, spune dr. Marin.