„Copiii de azi sunt prea ocupaţi ca să mai iasă în faţa blocului şi pentru altceva decât pentru o ţigară. Nu-şi mai zâmbesc. Există emoticoane pentru aşa ceva. Nu-şi mai cer prietenia. Acum se numeşte „add” şi se realizează printr-un click de mouse”, scrie Bendeac, cu amărăciune.
Iată ce juca Mihai Bendeac în copilărie:
„1. Leapşa! Erau mai multe variante. Pe culori, pe ţări etc. Spuneai culoarea şi rămâneai nemişcat, astfel încât nu mai putea să te prindă. Te debloca un alt coleg.
2. Şotron! Îl jucau cu precădere fetele
3. Paradis! Frustrarea copilăriei mele. Eram cel mai prost la el. Am înţeles că purta zeci de denumiri prin ţară. (…) Era ăla gen şotron cu 8 căsuţe din care a 7-a trebuia sărită mereu. Restul erau cu „+” şi „-„. La „+” săreai cu două picioare, şi, în rest, într-un picior
4. Flori, fete şi băieţi! Cel mai pervers joc! Aici aflai cine te place, puteai face declaraţii pe ocolite. Ce ne ardea inima!!!
5. Pac-pac! Cu ţevile de cornete! Ăla era Counter Strike adevărat frate!!!
6. V-aţi ascunselea! Am aflat de curând că aşa se spune. Noi ziceam „Fatzea ascunselea” sau, mai simplu, „Fatzea”
7. 1,2,3, la perete stai! Asta te obosea ceva nene! Unul cu faţa la perete număra şi tu veneai tare dar când striga „Stai” rămâneai statuie
8. Cazemata! Am avut zăpadă anul ăsta căcălău dar n-am văzut şi eu un om de zăpadă sau o…cazemată!!! Cât de tari erau războaiele cu bulgări. Cât de dobitoc sunt! De ce n-am făcut asta anul ăsta?! Chiar dacă am 27 de ani…
9. La mălai! Era fotbalul la o singură poartă…Portarul apăra şi pentru o echipă şi pentru alta. Era nasol când mai făcea unu’ câte o mânărie cu ăla care stătea în poartă
10. Capra şi lapte gros! De un barbarism feroce dar atât de miştooo”