Mihai Viteazul a omorât din dragoste, iar Carol al II-lea a lăsat tronul pentru amantă

Katharina şi Vlad Ţepeş

În 1448, izgonit de pe tron după o domnie de doar câteva luni, Vlad Ţepeş ajunge în Braşov şi se stabileşte într-o casă fortificată. La scurt timp, o întâlneşte pe Katharina Siegel, o tânără de 17 ani deosebit de frumoasă, fiică de ţesător, crescută la mănăstire.
Atunci, era deja căsătorit de 6 ani cu Anastasia-Maria, nepoata reginei Poloniei. Ţepeş a fost vrăjit de Katharina, iar după ce a reuşit s-o cucerească, fata i-a devenit amantă şi i-a stat alături 20 de ani, relaţia lor ducând la naşterea a 5 copii. Asta, în ciuda faptului că Vlad era însurat şi, în paralel, avea numeroase alte amante!
A vrut s-o ia de nevastă
Legenda spune că dragostea dintre Katharina şi Ţepeş a fost la fel de aprigă precum temutul domnitor, cu multe crize de gelozie şi ieşiri nervoase. Se spune chiar că după o ceartă aprinsă cu Katharina, el ar fi lovit un preot cu sabia – scenă redată şi în celebrul film “Dracula” din 1992.
Se pare că Ţepes ar fi vrut să se însoare cu Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau. I-a scris chiar de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de anulare a căsătoriei cu prima soţie, Anastasia. După moartea lui Ţepeş, frumoasa braşoveancă s-a retras la mănăstire.

Ştefan cel Mare şi Maria Rareşoaia

Pe lângă victoriile purtate la cârma Moldovei, Ştefan cel Mare a rămas în istorie şi ca un soţ veşnic infidel, cu amante şi copii din flori în toate târgurile şi colţurile ţinutului. Spre deosebire de bunicul său, Alexandru cel Bun, care a avut 16 băieţi şi fete, dintre care doar doi fii legitimi, lui Ştefan nu i se cunoaşte cu certitudine decât un copil din flori: Petru Rareş. Băiatul este singurul urmaş recunoscut de Ştefan din relaţia extraconjugală cu Maria Rareşoaia.
Mama lui Petru Rareş era o boieroaică din părţile Hârlăului, căsătorită cu un negustor de peşte bogat, poreclit Rareş, adică “cel cu părul rar”. Conform datelor istorice, Petru ar fi venit pe lume în intervalul 1487 – 1490, pe când era Ştefan cel Mare era deja la cea de-a treia soţie, frumoasa Maria Voichiţa.

Mihai Viteazul şi Velica

Despre iubirea dintre Velica şi domnitorul Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi Moldovei s-a aflat abia după ce acesta a reuşit să intre în Alba-Iulia, la 1 noiembrie 1599, ca domnitor al Unirii, desăvârşită un an mai târziu prin alipirea Moldovei. Velica era fata logofătului Ion din Piteşti şi a domniţei Stana, fiica lui Mircea Ciobanul şi a Doamnei Chiajna.
Documentele vremii consemnează faptul că în anul 1580 părinţii Velicăi au murit, iar ea s-a căsătorit cu italianul Fabio Genga şi a rămas în Transilvania, la curtea lui Sigismund Bathory, soţul ei fiind favoritul principelui. Aici a întâlnit-o Mihai Viteazul în 1595, când, după bătălia de la Călugăreni, a poposit, împreună cu doamna Stanca şi cei doi copii ai lor, la Alba-Iulia.
Afacerile ţării ar fi ajuns pe mâna metresei
Povestea de iubire dintre domnitor şi frumoasa Velica a făcut înconjurul Europei, cu exagerările de rigoare ale cronicarilor vremii. Raportul unui diplomat imperial, datat 15 martie 1600, spune că “toate afacerile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care Domnul se ţine în ştiinţa tuturora şi până într-atâta, încât a poruncit sub pedeapsa de moarte soţului ei să nu aibă a face cu dânsa”.

Mihai Viteazul şi Maria Cristina

O altă amantă celebră a lui Mihai Viteazul a fost Maria Cristina, soţia lui Sigismund Bathory şi verişoara lui Rudolf al II-lea, rege al Boemiei şi Ungariei.
Terorizată şi exilată la Castelul din Chioar de către desfrânatul ei soţ, divorţată la 25 de ani, alungată apoi de la conducerea Principatului, după abdicarea lui Sigismund, de către Andrei Bathory, noul stăpân al Transilvaniei, care, în plus, o şi peţea în mod insistent, Maria Cristina s-a refugiat la Curtea din Praga. Acolo, şi-a pus speranţele în Mihai Viteazul, despre care se spune că l-ar fi ucis pe Andrei Bathory din dragoste pentru ea.
Frumoasa femeie a ajuns spioană
Nu se ştie exact în ce condiţii Maria Cristina a auzit prima dată de Mihai Viteazul, însă cert este că, în 1595, domnitorul român i-a trimis, ca dar de nuntă, “opt bucăţi de brocart cu fir de aur”. Nu a fost un simplu gest protocolar. Cei doi s-au întâlnit anul următor, atunci când domnitorul român a ajuns la curtea lui Sigismund, ca să-l convingă pe acesta să continue lupta împotriva otomanilor. Frumoasă, dar nefericită, cu influenţă totuşi şi cu acces la informaţii ce vizau şi soarta Ţării Româneşti, Maria Cristina a fost cucerită de farmecul domnitorului, cu atât mai mult cu cât acesta îi inspira mare încredere, după cum i s-a destăinuit verişorului său, împăratul Rudolf al II-lea. Conform relatărilor istorice, Cristina i-ar fi servit lui Mihai Viteazul şi ca spioană.

Alexandru Ioan Cuza şi Maria Obrenovici

Făuritorul unirii Moldovei cu Ţara Românească în 1859, Cuza a fost un mare crai, căruia apropiaţii îi tăinuiau escapadele. Cu o slăbiciune recunoscută pentru femeile frumoase, domnitorul nu ezita să plece noaptea prin Bucureşti travestit, singur sau însoţit de “locotenentul“ Mihail Kogălniceanu, la diverse adrese confidenţiale, unde era întâmpinat de “ibovnice de lux”. Prefera, se spune, “tinerele oacheşe şi focoase”.
Din articolul “Amintiri de la detronarea lui Cuza”, scris de profesor dr. C. Severeanu şi publicat în “Revista generală ilustrată” în martie 1929, aflăm că unul dintre confidenţii lui Cuza, Liebrecht, avea ca misiune găsirea femeilor potrivite pentru distracţiile lui: “Era un timp când le cam isprăvise, dar un dibaci agent de poliţie i-a spus că a mai descoperit una. Liebrecht s-a dus la Cuza şi i-a spus: «Am mai găsit una, Măria Ta». – «So aduci, măi parşivule… tu-te în mamă». Seara a şi fost adusă la palat la Cotroceni”.
Destrăbălarea de la Palatul domnesc a ajuns şi la urechile Mitropolitului Nifon. Din articolul citat aflăm că, la toate câte i-a spus Mitropolitul, domnitorul i-a răspuns: “«Ascultă, părinte, toate sunt bune, dar mai bine ar fi să faci ceva rugăciuni, căci m-au lăsat puterile». De obicei, Cuza se servea de expresiuni cu totul altele, care se pot spune, dar nu se pot scrie“.
Soţia i-a acceptat ibovnica oficială
Cea mai cunoscută dintre amantele lui Cuza, ibovnica oficială, este Maria Obrenovici. Povestea lor de dragoste era ştiută şi tolerată de soţia marelui domnitor, Elena Cuza, care a acceptat chiar să îi înfieze pe cei doi copii pe care Cuza i-a avut cu ea.
Maria Obrenovici era una dintre cele mai frumoase şi controversate femei din Iaşi şi avea în “palmares“ două căsătorii eşuate. Istoricii vremii au scris că Alexandru Ioan Cuza era cu Maria atunci când organizatorii loviturii de stat l-au obligat să semneze actul abdicării. L-a urmat apoi şi în exil, iar soţia domnitorului i-a ajuns ulterior din urmă, alături de cei doi copii, întregind triunghiul amoros.

Carol al II-lea şi Elena Lupescu

Iubirea dintre Carol al II-lea şi Elena Lupescu, femeia care l-a răpit din braţele soţiei şi de pe tronul României – regele a abdicat pentru a putea trăi alături de amanta lui! -, e una dintre cele mai cunoscute poveşti de dragoste din istoria ţării noastre.
Se spune că a fost damă de companie
Cât timp şi-au trăit iubirea la curte, Carol al II-lea era în stare să sacrifice totul pentru Elena Lupescu. Se spune că înainte să-l cunoască pe rege, ea ar fi fost prostituată la bordel sau damă de companie pentru ofiţeri, iar după ce a întâlnit-o, Carol al II-lea nu şi-a mai dorit o altă femeie în pat.
Ar fi fost singura capabilă să îl satisfacă pe regele avid de pofte carnale şi s-a folosit de acest atu pentru a-şi elimina adversarii care îi cereau suveranului să renunţe la ea. Favorurile regale, ascensiunea politică, numirea guvernelor – toate atârnau de bunul plac al “Duduiei”, aşa cum o alinta Carol. Conform scrierilor omului politic Constantin Argetoianu, fost ministru de interne între 1931 şi 1932, regele era un sclav în faţa ei, din cauza dependenţei sexuale: “Se pierdea între cracii damei”.
În 1934, el mai nota că mareşalul Averescu i-a făcut o dezvăluire: “Mi-a spus că prinţul Carol i-a mărturisit că numai cu Lupeasca mai putea avea erecţiuni. Duduia ţine pe rege prin cunoştinţa secretelor lui de anomalie sexuală”. Ziaristul Pamfil Şeicaru, directorul ziarului Curentul din perioada interbelică, scria şi el: “Carol nu putea fi acaparat decât de o femeie care aducea o vastă experienţă în legăturile cu bărbaţii, de pe urma cărora a căpătat o mare tehnică. O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile de alcov” (Ioan Scurtu, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia, Bucureşti 1999, p. 244).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE