”Când ne-am căsătorit ne-am stabilit reşedinţa în Ciudad de Mexico. După trei ani de căsătorie fericită şi ca rezultat al acestei relaţii, la data de 18 ianuarie 2014 s-a născut fiica noastră Alessia Miroslava Bitar, naştere care prin decizia ambelor părţi a avut loc într-o clinică din Statele Unite ale Americii.
Înainte de naştere, cu multă bucurie am amenajat camera Alessiei în căminul nostru din Ciudad de Mexico, iar de îndată ce am primit permisiunea medicului pediatru, ne-am mutat din Statele Unite în Mexic.
Totul era o adevărată fericire, dar într-o bună zi Irina m-a informat că dorea să-i invite pe părinţii ei în Mexic, pentru a o vedea pe nepoata lor, lucru pe care l-am considerat absolut normal și firesc. Din păcate, în mod cu totul dureros și incorect, Irina mi-a ascuns adevărata intenţie a familiei ei, aceea de a o lua pe Alessia din reşedinţa ei normală din Mexic. Acest lucru s-a şi întâmplat pe 20 martie 2014, iar în lipsa acordului meu, o astfel de faptă este calificată, potrivit Convenţiei de la Haga, ca fiind răpire internaţională de minori. Trebuie să menţionez că Alessia Miroslava Bitar a fost înregistrată în Mexic şi de aceea are și cetăţenie mexicană.
După răpirea ilicită a fiicei mele m-am adresat autorităţilor mexicane, care prin intermediul Poliţiei Internaţionale INTERPOL au primit confirmarea că fiica mea fusese dusă în România.
Am decis să acţionez în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale semnate de România şi de către Mexic (Convenţia de la Haga) pentru a putea prezenta cazul autorităţilor de la Bucureşti, cu scopul de a obţine reîntoarcerea Alessiei la reşedinţa ei normală, motiv pentru care Autorităţile Judiciare din România au citat-o pe Irina Cristescu pentru a se prezenta în faţa Tribunalului în cazul mai sus menționat.
La data de 8 februarie 2016 Tribunalul Bucureşti s-a pronunțat asupra acestui caz, dând o sentinţă prin care a hotărât reîntoarcerea fiicei noastre către locul ei de reşedinţă din Ciudad de Mexico. Menționez că prin această decizie a Tribunalului București, nu s-a hotărât asupra convieţuirii noastre şi nici asupra custodiei Alessiei, aceasta urmând a face obiectul unei alte decizii judecătorești ce urmează a fi luată de către instanța competentă.
Menționez că atât Mexic şi România sunt ţări semnatare ale Convenției de la Haga cu privire la răpirile internationale de minori, fiind ținute de respectarea hotărârilor judecătoreşti pronunțate în astfel de cazuri.
Ca o consecinţă a sentinţei citate, soția mea Irina Cristescu a început un război mediatic defăimător la adresa mea, fără a se gândi că aceste declaraţii false ar putea să-i provoace daune în viitor fiicei noastre, refuzând să accepte hotărârea Tribunalului şi dovedind, încă odată că nu pune interesele minorului pe primul plan. Aceste declarații deosebit de grave sunt, pe de o parte, menite să influențeze procesul de justiție, iar pe de altă parte să atragă într-un mod incorect, asupra mea, dezaprobarea publicului din România.
Vreau să vă spun în mod clar că sunt un părinte responsabil, am două titluri universitare, nu am antecedente penale în nicio ţară, nici relaţii cu delincvenţi şi nici nu sunt consumator de droguri, alcoolic sau violent aşa cum soția mea Irina declară în mod fals şi dureros. Sunt un om respectabil, care munceşte foarte mult în profesia sa, lucru care se poate observa consultând paginile mele de pe web-site-urile www.hectorbitar.com şi www.bitarqs.com.
Legea şi Justiţia îmi dau dreptate însă în această chestiune aspectul uman, respectiv faptul că o ador pe fiica mea și că îmi lipsește foarte mult, sunt pentru mine, mult mai importante decât aspectele juridice. Tot ceea ce îmi doresc este să pot fi alături de fiica mea, să particip direct la creșterea și educația ei și să ne bucurăm împreună de familie”, a încheiat Hector Bitar.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro