Miza cazului Voicu

Cazul Voicu e o pâine bună de mâncat: cadre spectaculoase, corupţie şi cătuşe, intervenţii în direct. Secrete şi scurgeri de informaţii… Un film de capă şi spadă, care te ţine cu sufletul la gură. Are suspans şi acţiune! Asta la prima vedere, pentru că eu văd hiba în altă parte. Şi e una de legislaţie.

Cu toate eforturile făcute de George Maior şi de Mihai Răzvan Ungureanu, SRI şi SIE lucrează după o lege din 1991, Legea siguranţei naţionale. După atentatele din 2001, până şi statele membre NATO şi-au schimbat legile. Mai puţin România, care, fie vorba între noi, a intrat între timp în NATO şi în UE. Un pachet important de legi referitoare la organizarea SRI, a SIE, la activitatea de informaţii şi contrainformaţii şi la statutul ofiţerului sunt plimbate prin Parlament. Evident, clasa politică are interesul de a lăsa lucrurile nelămurite, tocmai pentru a încerca să-şi subordoneze aceste servicii. Cred că dacă aceste legi erau votate, nu se putea produce viesparul de la UM 0962 (celebra “Doi şi-un sfert”). Nu apăreau derapaje, nu umbla oricine în arhivă, nu existau şefi arestaţi. Şi cel mai important, nu se făcea poliţie politică, nu se strângeau date în folosul unor politicieni. Şi nici SRI, deşi a făcut- o perfect legal – pentru că asta-i şi misiunea lui – nu avea de ce să inter- vină împotriva unor colegi, la urma urmei. În ţările civilizate, serviciile de informaţii au legiferate la milimetru atribuţiile. Tocmai pentru a nu exista abuzuri.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE