‘Ne este teama ca vom ajunge cu cei mici in strada’

Va scriu pentru ca am ajuns la capatul puterilor. Am 36 de ani si am doi copii minori – un baietel de 7 ani si o fetita de 1 an si 4 luni. Si eu, si sotia mea am crescut la casa de copii. Dupa ce am terminat scoala, am fost nevoiti sa parasim singurul camin pe care l-am cunoscut in viata noastra. Am sperat ca impreuna vom reusi sa ne intemeiem o familie frumoasa si sa uitam greutatile prin care am trecut. N-a fost sa fie asa. O perioada am locuit cu chirie, insa aceasta crestea de la o luna la alta si bineinteles nu am mai putut plati.

Acum  locuim intr-un  centru pentru persoane fara adapost, dar nici aici nu putem sta o vesnicie. Ne e teama sa nu ajungem cu copiii pe drumuri. Suntem niste oameni disperati, ajunsi la capatul  puterilor si ne dorim din tot sufletul un singur lucru: sa le oferim copilasilor nostri un adapost deasupra capului.  M-am gandit sa trimit aceasta scrisoare cu speranta ca oamenii cu suflet ne vor intinde o mana de ajutor. Vrem doar o camaruta modesta si ieftina in care sa putem sa traim fericiti cu copiii.

Lucian Pavel,
Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE