Cât a fost nota de plată pentru cinci persoane la un restaurant din Transnistria? „Nu știam să calculăm în bani românești”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Există locuri despre care crezi că știi totul înainte să ajungi acolo. Transnistria este unul dintre ele. O regiune despre care se spune că e săracă, rigidă, „înghețată” într-un trecut pe care restul lumii l-a lăsat în urmă. Dar uneori, realitatea nu doar că te contrazice, ci te și dezarmează. Pentru un grup de români ajunși în Tiraspol din pură curiozitate, experiența a început cu teamă și s-a terminat cu uimire. Imaginea unui tanc sovietic la graniță și a militarilor înarmați a fost suficientă cât să le accelereze pulsul. Și totuși, dincolo de acel prag, nu au găsit tensiune, ci liniște. Nu au găsit pericol, ci o lume care pare că respiră într-un alt ritm.
Spun că au ajuns în Transnistria mai mult din curiozitate, fără să știe exact la ce să se aștepte. Știau că este o regiune cu prezență militară rusă și că se vorbește doar în limba rusă. Realitatea de la fața locului i-a surprins mai mult decât se așteptau.
„Ne-am panicat un pic atunci când am ajuns la punctul vamal, asta pentru că la intrare stătea impunător un tanc sovietic, iar militarii aveau armele la vedere. Auzisem că după ce trecem de acel control, ești pe cont propriu, nu te mai apără nimic, nicio lege. Nu a fost nici cea mai mică problemă. Am trecut imediat, ne-au verificat pașapoartele, ne-au întrebat cât avem de gând să stăm la ei pe teritoriu și apoi ne-au dat un permis de tranzit pentru 12 ore. Aveam termen până la miezul nopții să părăsim țara”, a explicat unul dintre românii care au fost în excursie pentru Libertatea.
Orașul i-a întâmpinat ca o capsulă a timpului: clădiri masive, simboluri ale unei epoci apuse și o liniște aproape ireală. O liniște spartă doar de râsetele copiilor care se jucau fără ecrane, fără grabă, fără zgomotul continuu al prezentului. Un contrast care te face să te oprești și să privești mai atent.
„De cum am parcat mașina în centrul orașului Tiraspol, am avut imediat senzația că am intrat într-o capsulă a timpului. Acolo, totul părea rămas undeva în perioada sovietică: clădiri masive, dar frumoase, simboluri comuniste și o atmosferă liniștită, poate prea liniștită pentru ritmul cu care suntem obișnuiți în momentul de față. Am întâlnit grupuri de americani, italieni, spanioli, care erau însoțiți de ghizi vorbitori de limba rusă. Singurele „zgomote” erau râsetele și chicotelile copiilor care se jucau într-un parc din apropiere, fără telefoane mobile sau tablete”, a mai completat alt turist român.
Dincolo de imaginea rigidă, românii povestesc că experiența a fost surprinzător de plăcută. Adevărata surpriză nu a fost doar atmosfera, ci simplitatea cu care au fost primiți. Fără ostilitate, fără priviri apăsătoare. Doar normalitate. O normalitate care, în mod paradoxal, devine rară.
Mâncarea este extrem de ieftină în Tiraspol
Pe lângă curățenia exemplară pe care au găsit-o pe străzi, dar și prețurile extrem de mici din supermarketuri și chiar de la magazinele de haine sau de suveniruri cu aer rusesc, momentul care i-a lăsat cu adevărat fără cuvinte a fost când au decis să testeze preparatele tradiționale. Au intrat într-un restaurant cu aer sovietic, unde totul amintea de copilărie, cu mobilă grea, pahare de cristal, mileuri și acel sentiment de „acasă”. Au comandat de toate, de la aperitive, feluri principale, până la deserturi, fără să calculeze, fără să se uite prea atent la prețuri, mai ales că totul era scris în rusă, cu mici traduceri în limba engleză.
„Sincer, nu mă așteptam să fie atât de bună mâncarea! Porțiile sunt generoase, gustul autentic, iar prețurile incredibil de mici comparativ cu ce găsim în mod obișnuit. Noi am vrut musai să ajungem la un restaurant cu aer comunist, acel gen de restaurant care se aseamănă cu sufrageria în care am copilărit: plină cu mobilă din lemn masiv, cu pahare de cristal expuse la vedere, cu bibelori și mileuri, cu pick-up și masă impunătoare cu scaune tapițate cu catifea. Ne-am simțit ca la o zi de naștere, unde veneau toți copiii de pe stradă, iar mamele ne serveau cu salată boeuf, ouă umplute, diferite platouri, compot în loc de suc, și prăjitură Medovik în loc de tort de ciocolată”, ne-a mai povestit românul, impresionat de faptul că a mâncat foarte bine fără să simtă că și-a golit portofelul.
Când a venit nota, a fost liniște. Aproximativ 800 de ruble pentru cinci persoane. Au făcut calculele de mai multe ori, convinși că au greșit. În realitate, fiecare plătise echivalentul a aproximativ 40 de lei. Pentru o experiență completă. Pentru o masă care, în București spre exemplu, ar fi costat de câteva ori mai mult.
„Știam că este mult mai ieftin decât la noi în țară. Ba chiar auzisem că este mai ieftin și decât în Chișinău, unde, fie vorba între noi, totul este la un sfert de preț față de București, însă nu cum ne imaginam. Știam că este ieftin pentru că înainte de a intra în Transnistria ni s-a spus să avem bani moldovenești la noi, pe care să-i schimbăm în ruble, moneda lor. Nu a fost neapărat nevoie, căci au acceptat atât la magazine, cât și la restaurant bani moldovenești. Ne-am asigurat că avem suficienți bani pentru că nu acceptă carduri internaționale și nici bani românești. După ce am cerut nota de plată, și am văzut în jur de 800 de ruble, pentru o consumație făcută de cinci persoane, am zis că nu vedem bine. Nu știam să calculăm în bani românești. De fapt, nu ne venea să credem. Dacă împărțeam venea undeva la 40 de lei de persoană. Nicăeri în România nu am fi mâncat pe banii ăștia. Poate doar la vreo covrigărie. Repet. Am mâncat aperitiv, fel principal și desert”, a completat șocat românul în exclusivitate pentru Libertatea.
Șocul nu a fost doar despre bani. A fost despre diferență. Despre cum, într-un loc pe care mulți îl evită sau îl judecă de la distanță, poți descoperi o realitate neașteptată: mâncare excelentă, oameni liniștiți și un sentiment ciudat de autenticitate. Transnistria nu este doar „țara care nu există”. Este un loc care te obligă să-ți pui întrebări. Un loc care nu seamănă cu nimic din ce știi.
