CCR lasă televiziunea și radioul public fără conduceri: încă o dovadă a eșecului politizării instituțiilor publice

Practic, în momentul în care decizia CCR va fi publicată în Monitorul Oficial, cele două instituții nu vor mai avea conduceri eligibile. Adriana Săftoiu (SRTv) și Robert Cristian Schwartz (SRR) ar trebui să-și strângă lucrurile din birourile lor de directori generali și să plece. La fel, membrii celor două Consilii de Administrație nu mai au niciun statut. Pentru că Parlamentul va trebui să reia procesul de selecție a membrilor pentru cele două consilii de administrație.

Decizia CCR este, indiscutabil, victoria AUR. Partidul lui George Simion a sesizat instanța constituțională pentru că, la propunerea membrilor de anul trecut, nu a fost respectată ponderea parlamentară pe care o are acest partid. Prea bătea la ochi: AUR, al doilea partid din Parlament, să aibă doar un singur membru în aceste consilii. Mai mult, AUR, al doilea partid, iar USR să dețină președinția Radiodifuziunii, în timp ce PNL, șefia TVR. „Cordonul sanitar”, această politică importată de fosta coaliție PSD-PNL-USR-UDMR de la Bruxelles, care urmărea să țină extremiștii de la AUR departe de deciziile din vârful TVR și SRR, a eșuat în acest caz. Decizia CCR nu poate fi pusă la îndoială, iar procesul de numire se va relua.

Este pentru prima dată în istoria acestor două companii publice când acestea pățesc o asemenea rușine: membrii consiliilor de administrație nu au fost numiți conform legii. Asta arată falimentul clasei politice. Apoi, este o dovadă că orice afacere controlată de clasa politică este sortită eșecului. Radiodifuziunea și Televiziunea Română nu vor performa atâta timp cât politicul va desemna managementul și va controla politicile editoriale. 

Ar fi o idee, dacă tot se discută în prezent despre listarea la bursă a unor companii de stat, ca cele două instituții să fie cotate la bursă, numai așa, ca să scape de jugul politicienilor. O idee proastă, pentru că nu sunt profitabile. O idee caraghioasă, pentru că bursa nu este luată în serios în România. Până la urmă, o glumă neinspirată… 

Se pune întrebarea dacă, după reluarea procesului de desemnare a membrilor CA, echipele votate de Parlament vor arăta la fel, iar Adriana Săftoiu și Robert Cristian Schwartz vor reveni în fruntea instituțiilor. Imposibil de răspuns. Nu intrăm pe terenul speculațiilor. Nici nu contează cine va conduce. Cele două societăți vor merge în continuare din inerție, înghițind fiecare, anual, 100 de milioane de euro de la bugetul de stat. Misiunea lor de serviciu public este estompată în peisajul media din România. Par mai degrabă doi pensionari sleiți de puteri, opriți pe o băncuță la marginea aleii, privind nostalgici spre sărbătoarea din mijlocul parcului.

De ce atâta agitație politică în jurul TVR și SRR? Care este beneficiul consumatorului de media din România dacă accesează programele celor două companii? Să afle discursul autorităților? Să audă comunicatele oficialităților? Să fie la curent cu tot ce spun cei de la Putere? Să fie informat doar cu ce îi convine Puterii? Care sunt anchetele jurnalistice, realizate de aceste instituții, care au bubuit în presa din ultimii 30 de ani? Să citești comunicate este foarte ușor. N-ar fi mai bine să încheiem odată cu această ipocrizie de televiziune publică și radio public? Ce-ar fi să nu se mai realeagă noile consilii de administrație? Ce s-ar putea întâmpla? Cine ar simți lipsa SRR și TVR? Mai cu seamă a televiziunii publice? Cine s-ar mai tăvăli de durere că nu mai poate urmări serialele coreene de pe TVR 1 (cu un rating de 1,1% la nivel național) sau serialul „Comisarul Rex” de pe TVR 2 (1,6% rating în 2025)?

Dacă se dorește cu adevărat ca TVR și SRR să devină companii moderne și performante, atunci prima condiție este să fie eliberate de dictatura politicienilor. O misiune imposibilă în România de azi, în care și respirația cetățeanului are culoare politică. Mergea și așa, cu membrii CA numiți neconstituțional. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE