Noaptea strigoilor

Mâine, 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus Hristos. Considerat cel care a creştinat poporul geto-dac de la sud de Dunăre şi, implicit, pe cel român, ce avea să apară din seva acestuia, el a fost numit “Apostolul românilor”. Sărbătoarea Sfântului Andrei s-a suprapus, după creştinare, uneia păgâne, care celebra o zeitate ce personifica lupul. Iar tradiţia populară spune că noaptea de azi, ce poartă numele Apostolului celebrat a doua zi, este şi “noaptea strigoilor”, un veritabil Halloween românesc.

În noaptea aceasta, de 29 spre 30 noiembrie, se pun în mişcare haitele de lupi, iar timpul se apropie de moartea unui alt an, intrând în iarnă şi într-un haos asemănător celui de dinaintea Creaţiei. Cel puţin asta credeau străbunii noştri, de la care s-a moştenit denumirea de Sântandrei a acestei sărbători. Peste ea, odată cu creştinarea poporului geto- dac în primele decenii de după existenţa pământeană a lui Hristos, s-a suprapus celebrarea Sf. Apostol Andrei – fratele lui Simon Petru, devenit Sf. Petre, păstrătorul cheilor Raiului – şi cel care a creştinat populaţia de la sud de Dunăre. Cum zeitatea divinizată de strămoşii încă păgâni era o personificare a lupului, animalul sfânt al dacilor, noaptea de dinaintea sărbătoririi Sf. Andrei a rămas pomenită drept “Noaptea strigoilor”.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Se spune că duhurile malefice sug sângele oamenilor

E o noapte de spaimă, un adevărat Halloween românesc, în care se spune că spiritele morţilor ies din morminte şi împreună cu strigoii vii sug sângele oamenilor, îi pot ucide, îi pocesc, leagă sau iau puterea bărbaţilor sau dau iama în turmele de vite. Strigoii pot fi de două feluri: morţi şi vii.

Şi cei vii se pot transforma în pricolici şi în vârcolaci

Ultimii sunt consideraţi spirite ale oamenilor care îşi părăsesc trupul mai ales în această noapte, ies din casă pe horn sau pe uşă, se dau peste cap de trei ori pentru a se întrupa într-un animal, de obicei lup sau câine, dar pot fi şi porc, berbec, găină sau broască. Ei pot fi pricolici, deplasân- du-se doar pe pământ, şi vârcolaci, care au şi capacitatea de a zbura prin văzduh. De obicei, spun credinţele populare, strigoiul viu poate deveni copilul născut cu “coadă” – cu o vertebră în plus, adică – dintr-o legătură incestuoasă sau al treilea copil din flori al unei femei. Ei se adună apoi împreună cu strigoii morţi şi încing adevărate bătălii pentru a-şi desemna liderul care- i va conduce vreme de un an. De aceea, a doua zi, când redevin oameni în trupurile lor normale, pot fi recunoscuţi după zgârieturile şi vânătăile pe care le au pe corp.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Usturoiul alungă spiritele rele

În mod tradiţional, principala armă de luptă împotriva strigoilor este considerat usturoiul. Până la începutul secolului al XX-lea, la ţară se organizau adevărate petreceri ale tinerilor, în noaptea de Sântandrei, asemănătoare Revelionului, deşi ele se petreceau în plin post al Crăciunului. Petrecerile se numeau şi “Păzitul usturoiului”, participanţii ungându-se cu mujdei de usturoi, pentru a se proteja şi pentru a alunga spiritele malefice care bântuie în acea noapte.

Urmărește-ne pe Google News