NODUL IN GAT

Dificultatea la inghitire si senzatia ca alimentele nu inainteaza dinspre faringe catre stomac reprezinta stari de disconfort care alarmeaza pacientul, mai ales ca se pot asocia cu durere. Este necesar sa va adresati unui specialist gastroenterolog, pentru ca acesta stare, chiar daca e tranzitorie la inceput, semnifica o tulburare ce trebuie diagnosticata si tratata.

In functie de teritoriul posibilelor cauze, medicii impart disfagiile in preesofagiene (sau oro-faringiene) si esofagiene. Unii pacienti prezinta aceasta senzatie doar la alimentele solide (ca in cazul afectiunilor obstructive), dar unii nu pot tolera nici lichide (ca in cazul acalaziei – absenta contractiilor esofagului la inghitire).

Senzatia nu trebuie confundata cu cea de “nod in gat” emotional, cunoscut sub denumirea stiintifica de “globus histericus”. In cazul acestei manifestari simptomele chiar se amelioreaza in timpul inghitirii (cum ar fi bautul unui pahar de apa sau chiar mancare solida). Uneori inghitirea este dureroasa, sindromul avand numele de odinofagie, si apare in viroze sau alte infectii, cancer, tulburari de motilitate etc.

De altfel si disfagia indica uneori o tulburare a motilitatii sau chiar o afectiune organica a regiunilor anatomice din jurul faringelui sau esofagului. In cazul adultilor, cauzele cele mai frecvente sunt refluxul gastro-esofagian, hernia hiatala, tumori benigne sau maligne, diverse tulburari neurologice sau musculare care influenteaza muschii scheletici (dermatomiozita, miastenia gravis, Parkinson, etc). La multi varstnici este o situatie asa-zis fiziologica, posibil sa fie insotita si de reflux, situatie in care medicamentul Debridat si altele similare pot face minuni. La copii, mai des sunt incriminate diverse malformatii congenitale ori dobandite (esofagita herpetica, de exemplu) sau refluxul gastro-esofagian.

In multe situatii disfagia esofagiana se insoteste si cu tulburari de motilitate ale musculaturii netede a esofagului – cum ar fi spasmul esofagian, acalazia (incetinirea sau chiar absenta peristaltismului esofagian si relaxarea sfincterului esofagian inferior).

Testele care se impun in aceste situatii sunt endoscopia, radiografia cervicala si toracica, pe “gol” si cu substanta de contrast (de ex. bariu), si chiar o tomografie computerizata toracica. Medicul testeaza permeabilitatea esofagiana pentru a exclude inflamatia si evalueaza starea nutritionala.

Sunt situatii in care pacientul trebuie spitalizat pentru asigurarea functionalitatii cailor respiratorii superioare, iar in unele cazuri medicii chiar se vad nevoiti sa intervina chirurgical pentru dilatarea esofagului (pneumatica sau instrumentara).

In final retineti ca factorii de risc pentru aceasta afectiune sunt fumatul, istoricul lung al refluxului gastro-esofagian, consumul regulat de alcool la masa, iar consumul de alimente prea reci sau prea fierbinti poate agrava boala de fond.

Urmărește-ne pe Google News