‘Nu vreau sa-mi pierd fiul’

Bucuresteanca Gabriela Stere, 55 de ani, paralizata de la brau in jos in urma unei boli degenerative, risca sa ramana fara Adrian, fiul in varsta de 17 ani, singurul ei ajutor, dar si fara casa. Motivul? Cei doi nu au domiciliul legal la adresa respectiva, iar baiatul, fiind minor inca, e considerat de Directia Generala de Asistenta si Protectie a Copilului (DGAPC) sector 4 a fi intr-o ‘situatie de risc’ daca sta langa mama lui. Asa ca au hotarat sa-l trimita la un centru de primire minori in regim de urgenta, iar pe mama s-o interneze intr-un azil.

Pentru ca biata femeie nu e in stare sa aiba grija de tanar, drepturile si obligatiile parintesti asupra acestuia vor fi preluate de primarul sectorului 4. Adica, atunci cand Adrian ar avea nevoie de un sfat sau de o mangaiere, le va primi cu toata dragostea de la…  Adrian Inimaroiu.

Povestea acestei dra-me incepe in urma cu 15 ani. Inainte sa se imbolnaveasca, Gabriela Stere, sefa de personal la Spitalul CFR 2, ducea o viata normala alaturi de sotul Ion si baiatul ei, Adrian-Alexandru. Lovita ca un fulger de mielo-polineuropatie cronica degenerativa, femeia a fost nevoita sa se pensioneze medical la nici 45 de ani.

La inceput ea putea sa mearga si sa mai faca o mancare, dar treptat puterile au parasit-o si intr-o zi nu s-a mai ridicat din pat. In scurt timp, i-a murit si barbatul, rapus de necazuri si datorii, lasand-o singura cu un copil de crescut.

Pe vremea aceea, cei trei locuiau intr-un apartament situat pe strada Pictor Dimitrie Harlescu, sectorul 2. ‘Tragedia mea nu s-a oprit la boala si nici la moartea sotului’, povesteste Gabriela. ‘Am vrut sa ne mutam de acolo si sa venim la mama mea, in locuinta din strada Huedin, unde stam si acum. L-am rugat pe fratele meu sa ma ajute, dandu-i si o procura, pentru ca eu nu ma puteam deplasa. A vandut casa, dar… a disparut cu banii. N-am mai dat de el. Am venit atunci la mama, dar nu am reusit sa ne facem si mutatia. Nici acum nu o avem. Traim fara forme legale aici, pentru ca noi locuim, in acte, in apartamentul vandut de fratele meu. Pentru ca nu am reusit sa merg la revizuirea pensiei de handicap, am pierdut-o. Mama a murit, iar noi am trait din mila oamenilor. Uneori mancam din gunoaie, razuiam acolo unde era murdara painea aruncata de altii. N-am putut sa platim intretinerea, gazele, curentul. Am ramas pe intuneric, fara apa.’

O vecina a sesizat reprezentantii DGAPC sector 4, care au facut o vizita la domiciliul Gabrielei din Aleea Huedin.

Primaria crede ca nu-si poate ingriji copilul

In casa era dezastru: gandaci cat palma misunau prin pat, pe langa bolnava, se urcau pe mainile ei, iar mirosul pestilential iti intorcea matele pe dos. Femeia a fost anuntata printr-o scrisoare oficiala ca Adrian va fi trimis la centrul pentru minori din bd. Metalurgiei. Pentru ca legal ea locuieste in sectorul 2, in apartamentul vandut de fratele ei, Gabriela ar putea sa ramana si fara acoperis deasupra capului. ‘Vina’ ei este ca nu poate avea grija de minor, pentru ca e bolnava si paralizata.

„Nu am mai iesit din casa de ani de zile”

‘Doamne, cat as vrea sa ma ridic din pat, scanceste Gabriela. Vreau sa-mi imbratisez cu putere baiatul, sa fac o ciorba de vacuta, sa rosesc oua, ca vine Pastele, sa ma duc la biserica, sa ma bucur si eu de viata! N-am iesit din casa de ani de zile. Noaptea visez ca alerg printre caisi infloriti si sunt tanara si fericita. Numai in vise mai pot fi eu fericita…’

„Dorim sa-l ajutam”

Auzind de acest caz grav, Fundatia Crestina G. Becali s-a hotarat    s-o ajute pe biata bolnava. Cu banii primiti de la diverse persoane, care au vrut sa-si pastreze anonimatul, au curatat apartamentul, au inceput sa zugraveasca si sa le aduca zilnic mancare celor doi. Avocatul Felix Florea, care o reprezinta in instanta pe femeie, s-a atasat foarte mult de ea si de Adi. ‘Mi-e tare mila de baiat, marturiseste magistratul. E foarte istet, chiar daca n-a mai fost la scoala din clasa a III-a, citeste orice ii pica in mana, e cuminte, ii place muzica, e fascinat de computere. Fundatia noastra i-a gasit de lucru la un club sportiv. Noi o sa-l inscriem si la scoala, vrem sa-l ajutam’.

Rocky este singurul lor prieten

Rocky, batranul cocker-spaniel, a fost alaturi de Gabriela si de Adrian timp de 16 ani. Au rabdat impreuna de foame si de sete. Acum e batran si surd. Dragostea lui de caine nobil i-a alinat suferinta Gabrielei.

Cand ea avea dureri atroce de oase, iar degetele mainilor i se strangeau ca niste gheare de pasare lovita, catelul simtea, se apropia de ea si-i lingea lacrimile prelinse pe obraz.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro