Doamna cu trăistuţa cu cărţi

Sunt primele ore ale dimineţii. În spatele unui vârf de munte, soarele se ascunde încă somnoros. Pe străzile din Vidra, o comună din Munţii Apuseni, întunericul este încă stăpân. Strada principală este încă goală şi singura dovadă umană sunt zgomotele făcute de o pereche de încălţări pe caldarâm. Georgeta Niculina Pogan, bibliotecara comunei, păşeşte cadențat, brăzdând întunericul.

Este marţi, ziua în care femeia merge cu o trăistuţă plină cu cărţi pentru a duce lectura în Ponorel, unul dintre satele izolate ale comunei, din sălbaticii Munți Apuseni.

Doamna cu trăistuţa cu cărţi, aşa cum îi spun copiii care aşteaptă cu nerăbdare poveştile şi aventurile din cărţile bibliotecarei, merge în fiecare săptămână șapte kilometri dus şi alţi șapte întors, pe jos, distanţa dintre Vidra şi Ponorel.

La pas, cu trăistuţa plină cu cărţi

Georgeta Niculina Pogan este de peste 20 de ani bibliotecară, custodele expoziţiei etnografice dar şi directorul căminului cultural din comuna Vidra, una dintre localităţile cu peisaje de munte spectaculoase din Apuseni. Frumuseţea naturii înseamnă însă şi sate răsfirate, unele dintre acestea foarte greu accesibile. În urmă cu mai mulţi ani femeia, care spune că este îndrăgostită incurabil de cărţi, a decis să iasă din bibliotecă şi să ducă lectura şi la copiii din satele izolate.

Într-o cămăruţă a şcolii din Ponorel a improvizat o filială a bibliotecii comunale, dar asta nu a rezolvat problema pentru că toate cărţile au rămas departe, pe rafturile adevăratei biblioteci. Bibliotecara a decis atunci ca în fiecare săptămână să meargă pentru o zi în Ponorel ca să afle mai întâi ce cărţi îşi doresc să citească copiii, iar apoi să se întoarcă la ei cu o trăistuţă plină cu poveşti cu zâne, zmei sau Feţi-Frumoşi.

alba 4Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

„Dintotdeauna m-a fascinat această profesie. Am iubit cartea şi oamenii din comunitatea noastră. Nu poţi să faci această meserie dacă nu iubeşti cartea şi oamenii. De aceea am decis să merg în fiecare săptămână, marţea, la Ponorel pentru a duce cartea şi acelor copii minunaţi care trăiesc acolo”, povesteşte Georgeta Pogan.

În fiecare dimineaţă de marţi, bibliotecara pleacă de la Vidra spre Ponorel, parcurgând pe jos o distanţă de aproximativ șapte kilometri cu o trăistuţă plină cu cărţi. Femeia spune zâmbind că se consideră un fel de „Badea Cârţan modern” şi nu crede că ceea ce face este un sacrificiu.

::placeholdeR–>

Indiferent dacă plouă sau ninge, doamna cu trăistuţa cu cărţi este în fiecare marţi pe drum spre Ponorel şi face șapte kilometri dus şi alţi șapte kilometri întors pentru a duce poveştile copiilor. Uneori are noroc şi în drumul său întâlneşte o maşină, iar localnicii o cunosc deja şi se bucură când o iau la ocazie ştiind ce comoară duce în trăistuţa sa.

„Pornesc de dimineaţă cu trăistuţa cu cărţile pe care şi le doresc copiii. Pornesc la pas, iar dacă am fericita ocazie să întâlnesc o maşină ajung mai repede. Dacă nu mă gândesc că efortul va fi răsplătit de fericirea copiilor şi de ochii lor mari dornici să se întâlnească cu literele cărţilor. La Ponorel am amenajat o mică bibliotecă cu câteva volume donate în timp de o firmă care a aflat povestea mea dar nu este de ajuns. Copiii îşi doresc cărţi care sunt pe rafturile bibliotecii din centrul comunei şi de aceea în fiecare marţi aduc o trăistuţă plină cu cărţi”, explică Georgeta Pogan.

Localnicii din Ponorel au început să îi ceară şi ei cărţi bibliotecarei

În satul Ponorel sunt în prezent aproximativ 80 de copii, de la cei mai mici de grădiniţă şi până la cei din clasele a VIII-a, ultimii fiind şi cei mai fideli „clienţi” ai doamnei bibliotecare deoarece trebuie să citească mai mult pregătindu-se pentru testarea naţională.