REPORTAJ | O bibliotecară merge 14 kilometri pe jos și le duce cărţi copiilor dintr-un sat izolat din Apuseni. „Sunt un fel de Badea Cârţan modern”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Georgeta Niculina Pogan, bibliotecară de peste 20 de ani, custode al unei expoziții fotografice și director de cămin cultural în comuna Vidra, județul Alba, supranumită de copii "Doamna cu trăistuța cu cărți", merge săptămânal 14 kilometri pe jos pentru a duce cărţi copiilor din Ponorel, un sătuc izolat din Munții Apuseni.
Cuprins:
Doamna cu trăistuţa cu cărţi
Sunt primele ore ale dimineţii. În spatele unui vârf de munte, soarele se ascunde încă somnoros. Pe străzile din Vidra, o comună din Munţii Apuseni, întunericul este încă stăpân. Strada principală este încă goală şi singura dovadă umană sunt zgomotele făcute de o pereche de încălţări pe caldarâm. Georgeta Niculina Pogan, bibliotecara comunei, păşeşte cadențat, brăzdând întunericul.
Este marţi, ziua în care femeia merge cu o trăistuţă plină cu cărţi pentru a duce lectura în Ponorel, unul dintre satele izolate ale comunei, din sălbaticii Munți Apuseni.
Doamna cu trăistuţa cu cărţi, aşa cum îi spun copiii care aşteaptă cu nerăbdare poveştile şi aventurile din cărţile bibliotecarei, merge în fiecare săptămână șapte kilometri dus şi alţi șapte întors, pe jos, distanţa dintre Vidra şi Ponorel.
La pas, cu trăistuţa plină cu cărţi
Georgeta Niculina Pogan este de peste 20 de ani bibliotecară, custodele expoziţiei etnografice dar şi directorul căminului cultural din comuna Vidra, una dintre localităţile cu peisaje de munte spectaculoase din Apuseni. Frumuseţea naturii înseamnă însă şi sate răsfirate, unele dintre acestea foarte greu accesibile. În urmă cu mai mulţi ani femeia, care spune că este îndrăgostită incurabil de cărţi, a decis să iasă din bibliotecă şi să ducă lectura şi la copiii din satele izolate.
Într-o cămăruţă a şcolii din Ponorel a improvizat o filială a bibliotecii comunale, dar asta nu a rezolvat problema pentru că toate cărţile au rămas departe, pe rafturile adevăratei biblioteci. Bibliotecara a decis atunci ca în fiecare săptămână să meargă pentru o zi în Ponorel ca să afle mai întâi ce cărţi îşi doresc să citească copiii, iar apoi să se întoarcă la ei cu o trăistuţă plină cu poveşti cu zâne, zmei sau Feţi-Frumoşi.
[gallery columns="4" ids="1975465,1975462,1975461,1975475"]
„Dintotdeauna m-a fascinat această profesie. Am iubit cartea şi oamenii din comunitatea noastră. Nu poţi să faci această meserie dacă nu iubeşti cartea şi oamenii. De aceea am decis să merg în fiecare săptămână, marţea, la Ponorel pentru a duce cartea şi acelor copii minunaţi care trăiesc acolo”, povesteşte Georgeta Pogan.
În fiecare dimineaţă de marţi, bibliotecara pleacă de la Vidra spre Ponorel, parcurgând pe jos o distanţă de aproximativ șapte kilometri cu o trăistuţă plină cu cărţi. Femeia spune zâmbind că se consideră un fel de „Badea Cârţan modern” şi nu crede că ceea ce face este un sacrificiu.
„Nu este greu pentru că asta este misiunea mea. Un bibliotecar trebuie să facă tot ce poate pentru a insufla dragostea pentru lectură. Să merg pe jos șapte kilometri este puţin pentru răsplata pe care o primesc din partea copiilor care mă aşteaptă cu nerăbdare să le aduc cărţile îndrăgite”, spune bibliotecara.
Indiferent dacă plouă sau ninge, doamna cu trăistuţa cu cărţi este în fiecare marţi pe drum spre Ponorel şi face șapte kilometri dus şi alţi șapte kilometri întors pentru a duce poveştile copiilor. Uneori are noroc şi în drumul său întâlneşte o maşină, iar localnicii o cunosc deja şi se bucură când o iau la ocazie ştiind ce comoară duce în trăistuţa sa.
„Pornesc de dimineaţă cu trăistuţa cu cărţile pe care şi le doresc copiii. Pornesc la pas, iar dacă am fericita ocazie să întâlnesc o maşină ajung mai repede. Dacă nu mă gândesc că efortul va fi răsplătit de fericirea copiilor şi de ochii lor mari dornici să se întâlnească cu literele cărţilor. La Ponorel am amenajat o mică bibliotecă cu câteva volume donate în timp de o firmă care a aflat povestea mea dar nu este de ajuns. Copiii îşi doresc cărţi care sunt pe rafturile bibliotecii din centrul comunei şi de aceea în fiecare marţi aduc o trăistuţă plină cu cărţi”, explică Georgeta Pogan.
Localnicii din Ponorel au început să îi ceară şi ei cărţi bibliotecarei
În satul Ponorel sunt în prezent aproximativ 80 de copii, de la cei mai mici de grădiniţă şi până la cei din clasele a VIII-a, ultimii fiind şi cei mai fideli „clienţi” ai doamnei bibliotecare deoarece trebuie să citească mai mult pregătindu-se pentru testarea naţională.
„Le spun mereu că tot ceea ce găsesc în cărţi îi pregăteşte pentru viaţă şi încerc să le sădesc o mică sămânţă a dragostei pentru carte. Dacă de mici primesc această sămânţă, ea va rodi şi va creşte frumos”, mai spune bibliotecara.
Cea mai mare fericire a Georgetei Pogan este însă faptul că pasiunea pentru lectură s-a transmis încet - încet de la copii spre adulţii din Ponorel, care au început şi ei să îi ceară câte o carte şi să o aştepte cu nerăbdare.
„Vin şi adulţii şi îmi cer şi ei unele cărţi, romane, cărţi de religie sau despre plantele medicinale. Mă bucură faptul că au prins şi ei gustul pentru lectură”, spune Georgeta Pogan.
Bibliotecar în ţara în care se citeşte tot mai puţin
Georgeta Niculina Pogan este bibliotecar de peste 20 de ani şi spune cu mândrie că nu şi-ar schimba niciodată această profesie. Mâhnirea bibliotecarei, ca de altfel a tuturor care practică această profesie, este legată de faptul că în România se citeşte tot mai puţin în ultima vreme. Statisticile din ultimii ani relevă faptul că vânzarea de carte a scăzut simţitor în România, iar în prezent doar un român din cinci susţine că citeşte mai mult de o carte pe an. În rândul copiilor, situaţia este la fel de îngrijorătoare şi cu cât scade numărul micuţilor care nu mai citesc cu atât creşte numărul celor care se mută în on-line petrecând mai multe ore pe zi pe reţele de socializare.
„Noi, bibliotecarii, ar trebui să fim salvatorii acestor copii de a veni în ajutorul lor şi de ai face să-i înţeleagă importanţa cărţilor. „Ai carte, ai parte” nu este doar un dicton frumos, ci este adevărul despre viaţă. Cartea îţi aduce acel fundament de care ai nevoie în viaţă şi te pregăteşte indiferent de profesia pe care o vei alege Cred că aici e misiunea noastră, bibliotecari, dascăli dar şi părinţi, să le cultivăm copiilor gustul pentru lectură”, afirmă bibliotecara.
Femeia rămâne pe gânduri parcă visând la toate acele poveşti din cărţile pe care le va duce marţea viitoare copiilor din Ponorel. De data aceasta a primit o listă lungă deoarece copiii s-au întors cu poftă de lectură după vacanţa în care au avut mai puţin timp liber deoarece mulţi dintre ei au trebuit să îşi ajute părinţii la treburile din gospodărie, la cosit sau la strâns fructe de pădure. Georgeta Pogan ştie că de data aceasta trăistuţa cu cărţi va fi mult mai grea însă şi răsplata de zâmbete şi bucurie va fi pe măsură.
Îi spun că, potrivit statisticilor, unul din cinci români nu a citit nicio carte şi o întreb ce le-ar spune celor care nu mai citesc.
„Eu le spun tuturor, indiferent că sunt copii sau oameni mari, să nu părăsească niciodată cartea. Cartea este cea mai mare bogăţie pe care nimeni nu le-o poate lua în viaţă ”, mai spune Georgeta Niculina Pogan, bibliotecara din Vidra.
CITEȘTE ȘI:
EXCLUSIV/ Victor Rebengiuc: “Am 84 de ani și nu credeam niciodată că o să am așa o viață lungă! Și ploaie, și vânt și soare… de toate, am trăit”
