O fostă polițistă din Olanda a mers pe jos peste 2.000 de kilometri până în România. Monique Dubbeldam a călătorit alături de cele două cățelușe pe care l-a adoptat din adăposturile din țara noastră. Femeia a vrut astfel să atragă atenția asupra condițiilor în care sunt îngrijiți maidanezii din România.
Cuprins:
Prin demersul său, Monique Dubbeldam a încercat să atragă atenția autorităților române despre condițiile dificile în care sunt ținuți câinii maidanezi, informează Agerpres.ro.
Fosta polițistă din Olanda a pornit în acest periplu dedicat câinilor, după ce a adoptat două cățelușe dintr-un adăpost din țara noastră.
„Știu de România de multă vreme, de pe vremea lui Ceaușescu, dar și pentru că membri au familiei mele au fost implicați în proiecte de ajutare a copiilor de aici. Acum trei ani și jumătate unul dintre câinii pe care îi aveam a murit și atunci ne-am decis să nu aducem în casă un pui, ci să căutăm să adoptăm un câine. Am căutat pe internet și am găsit-o, din întâmplare, pe Indie, în România. Când am luat-o din adăpost — unul nu foarte bun și suprapopulat — avea un an și jumătate. Stătea într-o cușcă de 2 pe 4 metri cu alți 12 câini. Când am adus-o acasă am avut ceva de muncă cu ea pentru că nu fusese învățată cu oamenii. (...) Era teribil de speriată de orice — trafic, biciclete, copii, alți câini. Ideea că ai salvat un suflet de la moarte este un sentiment foarte puternic", a povestit Monique Dubbeldam.
Mai apoi, al doilea câine pe care-l avea acasă s-a îmbolnăvit și am murit. La sugestia soțului, Monique s-a întors în România pentru a-i găsi cățelușei Indie un partener de joacă. După câteva luni, s-a întors în Olanda cu o cățelușă maro, pe care a botezat-o Faye.
„Se ține tot timpul după noi și mereu încearcă, și uneori și reușește, să se bage în pat. Este minunat să vezi cum timpul petrecut alături de noi le-a schimbat. Însă încet-încet mi-am dat seama că nu voi putea aduce singură acasă zece câini", a spus Monique Dubbeldam.
După ce le-a adoptat pe cățelușele Indie și Faye, fosta polițistă a început să facă voluntariat pentru asociația prin care a găsit patrupedele. Așa a început să caute câini prin adăposturi, cărora le găsea stăpâni în Olanda. Adăpostul pentru câini fără stăpân din Călărași a fost printre primele pe care le-a vizitat.
„Nu era un loc foarte bun. M-a cuprins un amestec de sentimente. Îmi venea să plâng, dar știam că plânsul nu mă va ajuta la nimic. Eram acolo ca să pun câinii pe o listă prin care ar fi fost salvați de la moarte. A trebuit să apăs acel buton și să nu mă las prea emoționată și am reușit să fac asta poate și datorită faptului că am fost polițistă și la fel mi se întâmpla și atunci”, a povestit, pentru sursa citată, Monique Dubbeldam.
În ultimii ani, Monique a venit în România de zeci de ori. De fiecare dată, a reușit să plece cu 10-15 câini, pe care i-a transportat în Olanda cu avionul. Animalele erau aduse în cuști speciale și sedate pentru a nu răni.
Ideea de a merge pe jos până în România a pornit de la o glumă făcută de fiica ei mai mică.
„Mă tot gândeam că la un zbor aduc în Olanda doar, doar 10 câini, știind foarte bine că las în urma mea alți 3,5 milioane. Pentru că eu luam 10 și primeam după câteva zile un telefon că au fost aduși 15 noi pui. Era ca și cum ai vrea să duci apă în mare. Și pe când mă tot străduiam să găsesc o rezolvare cumva, să atrag atenția oamenilor, a media, fiica mea a avut o reacție de genul 'Doamne, mamă, iar vorbești de România! Știi ceva, ar trebui să pornești încolo pe jos'. Dar eu am luat ideea în serios și am început să mă gândesc cum aș putea face asta", a menționat Monique.
După ce au aflat despre planurile fostei polițiste, rudele au considerat-o nebună, iar prietenii și colegii nu au încurajat-o. Cu timpul, și-au schimbat părerea și au ajutat-o să găsească sponsori pentru a finanța călătoria.
Pe durata periplului, Monique a fost însoțite de cele două cățelușe Indie și Faye. A a avut mereu în rucsac patru kilograme de mâncare și tot ce aveau nevoie cățelușele.
„Toată distanța până în România am făcut-o pe jos, câte 30-35 de kilometri pe zi. Au fost doar două segmente de drum scurte pe care le-am făcut cu trenul, între Viena și Budapesta, din cauza vremii foarte proaste, pentru că nu avea niciun rost să ne îmbolnăvim, atât eu cât și câinii. Iar acum în România, am făcut drumul parțial pe jos, parțial cu trenul pentru că nu am voie să merg pe jos de-a lungul autostrăzilor și sunt și porțiuni nesigure pentru a călători cu doi câini după mine. La presiunea oamenilor și autorităților cu care m-am întâlnit în România, am trecut la planul B, pentru că ei au spus că ar fi mai înțelept să vizitez marile orașe și să nu merg pe jos sute de kilometri prin sate unde oamenii pot să nu vorbească engleza și unde m-ar vedea ca pe o ciudățenie. De aceea am decis să mergem prin orașele mari", a spus Monique.
Monique Dubbeldam a plecat din Utrecht, Olanda, în data de 26 august 2017. A parcurs aproape 2017 kilometri. A vizitat marile orașe din România, precum Arad și Cluj-Napoca, iar miercuri a ajuns la Sibiu. Pe drum, a vizitat adăposturi și asociații care se ocupă de îngrijirea animalelor fără adăpost.
Fosta polițistă a precizat că a încercat să discute despre problema câinilor fără stăpân cu autoritățile locale, despre care spune că sunt ocupate.
„Peste tot oamenii de la asociațiile de îngrijire a animalelor îmi spun cu ce probleme s-au confruntat și cum le rezolvă. În Cluj, de exemplu, se văd rezultatele lor și ale microcipării și sterilizării, pentru că nu sunt câini pe străzi. (...) Este important să spun că, din 2010, România primește, de la Uniunea Europeană, anual, 8-10 milioane de euro pentru a rezolva această problemă a îngrijirii câinilor și pisicilor de pe stradă. Dar niciun euro nu a fost cheltuit în acești opt ani pentru câini. UE a trimis de două ori controale pentru a vedea ce se întâmplă aici și de două ori concluziile au fost că nu s-a făcut nimic cu acești bani pentru a rezolva problemele, în condițiile în care sunt atât de multe asociații bune care se ocupă de îngrijirea animalelor", afirmă fosta polițistă.
Monique Dubbeldam avea de gând să strângă banii necesari pentru efectuarea a 500 de sterilizări, însă oamenii inimoși au donat o sumă care acoperă costul ca cel puțin o mie de astfel de tratamente. Toți banii provin de la cetățeni olandezi.