O prostie: «Betoniada»

Dar nu poţi să nu constaţi în aceste zile tembelismul celor care au defrişat orice petic de verdeaţă. Românaşii noştri, imediat după ce şi-au ridicat o vilă – simbolul maxim de bunăstare -, au transformat până şi micul petic de grădină într-o terasă de beton. Dacă tot ai vrut să te muţi la curte, la vilă, omule, e logic că doreai un pic de verdeaţă, nu beton! Parcă asistăm la un concurs cretin: Betoniada!

“Treci, vecine, pe la mine să-ţi arăt ce placă frumoasă de ciment mi-am turnat în grădină. Asta nu-i nimic, să vezi betonul meu. Îl ud cu furtunul şi e marfă”. E inutil să vă spun că Bucureştiul este capitala cu cei mai puţini metri pătraţi de verdeaţă pe cap de locuitor din Europa. Febra construcţiilor a distrus puţina vegetaţie pe care o mai aveam. Iar grangurii analfabeţi îşi ţin burţile la răcoare, la aer condiţionat. Copacii, verdeaţa le aduc aminte de ţară, de provincie şi, probabil, îi inhibă, le amintesc de copilăria nefericită. De unde oare, Doamne, atâta ură împotriva naturii? Ţin minte că, în primăvară, un vecin ţipa ca disperatul să tăiem plopii din jurul blocului, pentru că nu mai suportă puful lor. Acum, cu limba afară de zici că-i cravată, îi pupă de parcă- s copiii lui. Avem şi noi toţi vina nostră! Nu noi am “bărbierit” tot ce era verde?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE