Sistemul sanitar din România intră marți, 28 iulie 2026, în grevă generală pe termen nelimitat. În timp ce tensiunile dintre sindicate și conducerile unor spitale cresc pe fondul procedurilor administrative, spitalul de urgență devine prima linie a incertitudinii. Managerii spitalelor mari lucrează la planurile interne de funcționare, iar liderii sindicali și managerii spitalelor încearcă să liniștească populația cu privire la accesul la servicii medicale.
Cuprins:
Luni, 27 iulie, în ajunul declanșării protestului, Federația SANITAS a semnalat că anumite conduceri de unități au încercat să întocmească liste cu salariații ce au semnat pentru grevă în vederea suspendării anticipate a contractelor de muncă. Sindicaliștii reamintesc că suspendarea operațională poate interveni doar pe durata participării efective. Din perspectivă managerială, completarea planurilor de grevă reprezintă însă o obligație legală și organizatorică primordială.
Discuția referitoare la blocarea posturilor este susținută de date concrete din partea reprezentanților sindicali și ai spitalelor mari. Viorel Hușanu, președintele Uniunii Sindicale SANITAS București, indică ordinea clară a solicitărilor:
„Revendicarea numărul 1 este deblocarea posturilor. Avem un necesar de 57.000 de salariați ca să se respecte normativul minim de personal. Spitalele au spus că au nevoie de 30.000 de oameni de urgență, Ministerul Sănătății a cerut deblocarea a 7.600, iar Guvernul a deblocat doar 22.”
Întrebat de Libertatea despre deficitul de cadre medicale cu care se confruntă unitatea pe care o conduce, managerul Spitalului Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni”, Andi Nodiț, a detaliat cifrele exacte transmise Ministerului Sănătății: „Prima solicitare adresată Ministerului, repet din memorie, cred că aveam nevoie de 202 asistente, 62 de medici, undeva 86 de infirmieri și îngrijitori și cred că 20 de posturi în TESA, TESA însemnând de la muncitor la inginer, șef de serviciu... Deci, un număr destul de mare. Necesarul este uriaș, mai ales pe structurile critice.”
Criza de personal afectează direct numărul de operații efectuate zilnic, chiar și în afara perioadelor de protest. Spitalul „Bagdasar-Arseni” găzduiește singura structură de arși adulți funcțională din București și împrejurimi, iar din cauza lipsei asistenților de anestezie, s-au înregistrat situații în care blocul operator nu a putut funcționa la capacitate maximă: „Din cauza lipsei asistentului de anestezie, nu se poate să funcționeze sala de operații. Și din 21 de săli de operații, am avut situații în care am mers cu 19 săli, cu 17 săli. Asta înseamnă enorm de mult pentru sănătatea pacienților și din punct de vedere economic... Orice intervenție temporizată înseamnă cost suplimentar.”
Nodiț a punctat și problema tarifelor de decontare oferite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care pentru spitalul său nu au mai fost actualizate din mai 2023, deși au avut loc scumpiri la utilități, materiale sanitare și medicamente.
La rândul său, Viorel Hușanu a explicat riscurile majore pe care proiectul legii salarizării le aduce pacienților: „Liniile roșii sunt legate de lipsa sursei de finanțare. Prin noua lege, din contractul spitalului cu Casa de Asigurări ar trebui să se plătească și salarii, și medicamente, și materiale sanitare. Asta înseamnă că e posibil ca noi să nu ne luăm salariile, iar pacienții vor suferi că nu vor avea bani de medicamente.”
Fiind întrebat despre soluțiile vehiculate în spațiul public privind detașarea angajaților din secțiile mai puțin aglomerate către cele cu deficit sever, managerul Andi Nodiț a explicat că măsura este imposibil de aplicat tehnic și legal: „Niciodată nu o să poți să muți un asistent de pe secția Ortopedie pe secția Terapie Intensivă. Oricât de antrenat ar fi, sunt alte proceduri, sunt alte protocoale. Niciodată nu o să poți să iei pe cineva de pe Recuperare și să-l pui pe USTACC de Cardiologie sau în prima linie la UPU. Unui asistent de terapie îi trebuie cel puțin 3 luni de zile să fie format pentru a fi asistent de anestezie la sală.”
Pe lângă impedimentele tehnice, există și limitări legislative stricte: „Legea ne lasă să facem asta doar 60 de zile fără acordul salariatului. Dacă după 60 de zile salariatul intră în concediu medical, ne-am blocat. Deci, nu am niciun instrument legal să iau pe cineva și să-l duc dintr-o parte în alta mai mult de 60 de zile. Iar dacă iau cel mai bun asistent de la locul lui de muncă și îl bag în blocul operator, nu va face față.”
Spre deosebire de protestele anterioare, greva generală SANITAS nu depinde de un prag fix de semnături. Viorel Hușanu a detaliat organizarea juridică și logistică:
Principala temere a populației este legată de posibila amânare a procedurilor medicale.
În toate Unitățile și Structurile de Primire Urgențe (UPU / CPU) și la Camerele de Gardă, personalul va lucra fără nicio reducere. Viorel Hușanu insistă asupra acestui aspect: „În structura de primire urgență, gen Camera de Gardă, nu vom întrerupe deloc activitatea, vom asigura 100% prezența medicilor, asistenților, infirmierilor. Nu vrem ca cineva să spună că o urgență a fost amânată pe motiv de grevă. Acolo nu va fi grevă.”
Atât sindicatele, cât și conducerile spitalelor fac o distincție clară între urgențe și procedurile elective. Viorel Hușanu arată că decizia prioritizării aparține conducerilor împreună cu sindicatele: „Dacă au operații programate, din punctul nostru de vedere, nu înseamnă urgență. Recomandăm medicilor, dacă se poate amâna actul medical, să-l amâne, sau pacienților să nu se prezinte la spital dacă se poate amâna o procedură. Controalele din ambulatoriu probabil vor fi amânate, un control nu înseamnă urgență.”
Cu toate acestea, situația diferă de la o unitate la alta:
Astăzila ora 17, reprezentanții federației sindicale sunt invitați la Cotorceni.,,Nu veți opri greva prin intimidare!”, a declarat Iulian Pope, președintele Federației Sanitas din România, care a anunțat de mâine grevă generală din cauza noii legi a salarizării: „Au început deja presiunile asupra angajaților”
Cadrele medicale care au protestat la Spitalul Floreasca, săptămâna trecută, când a fost greva de avertisment, pregătite să intre în grevă iar.„Mi-am lăsat copiii bolnavi acasă!”