O „super-Terra” în zona locuibilă a unei stele asemănătoare Soarelui a fost descoperită de oamenii de știință chinezi și germani

„Această planetă netranzitorie recent descoperită și steaua sa gazdă se află la aproximativ 2.472 de ani-lumină de sistemul solar”, a declarat Gu Shenghong, șefulechipei de la Observatorul Yunnan al Academiei Chineze de Științe.

„Mai important, această planetă se află în zona locuibilă a stelei gazdă, o regiune din jurul unei stele în care temperatura este potrivită pentru existența apei în stare lichidă. Orbitează în jurul stelei gazdă într-o perioadă de 207,5 zile, comparabilă cu perioada de un an a Pământului”, a adăugat Gu Shenghong.

„Analizând semnalele TTV ale lui Kepler-725b, o planetă gigantică gazoasă, cu o perioadă de revoluție de 39,64 zile în același sistem solar, echipa a dedus cu succes masa și parametrii orbitali ai planetei ascunse Kepler-725c”, a declarat Sun Leilei, principalul autor al studiului, care lucrează la Observatorul Yunnan.

Spre deosebire de metoda tranzitului și metoda vitezei radiale, tehnica TTV nu este supusă provocărilor observaționale specifice acestora.

În schimb, poate detecta indirect prezența unei planete prin simpla măsurare a TTV-urilor unei alte planete cunoscute aflate în rezonanță orbitală cu aceasta, a spus Sun.

„Demonstrează potențialul tehnicii TTV de a detecta planete cu masă mică în zonele locuibile ale stelelor asemănătoare Soarelui”, a afirmat Sun Leilei.

Recomandări

Zonele din România cele mai expuse la inundații. Va exista un climat diferit în 50-100 de ani

Gu Shenghong a menționat, de asemenea, că sunt necesare investigații suplimentare pentru a evalua dacă planeta locuibilă descoperită are cu adevărat condiții potrivite care permit existența formelor de viață terestre.

Cercetarea a fost realizată în comun de Observatoarele Yunnan ale Academiei Chineze de Științe, Universitatea Xi’an Jiaotong-Liverpool, Institutul de Optică și Tehnologie Astronomică din Nanjing al Academiei Chineze de Științe și Observatorul din Hamburg.

Studiul a fost publicat, marți, în revista Nature Astronomy.