Executivul Bolojan se întoarce într-un partid liberal neliniștit
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În timp ce PSD trage guri de ozon montan la Sinaia, făcându-și socoteli și bagaje pentru reintrarea la guvernare, mai-marele liberalilor, premierul demis-interimar își strânge rucsacul de plecare din palatul din Piața Victoriei.
După ce a fost storcit de diverse presiuni și crize, Ilie Bolojan urmează să se dedice vieții de partid și pregătirilor pentru următorul ciclu electoral.
Fiind un om de acțiune, după cum se declară, din această pricină și plăcându-i frecușul din activitatea de șef al guvernului și din alte funcții „provocatoare” executive (exclus cea de președinte interimar de țară), vrea să-și pună mușchii și mintea la „recâștigarea încrederii în PNL și la o construcție care să facă în așa fel încât românii care cred în modernizarea țării să aibă un motiv să meargă la vot”.
Doar că la partid nu e ca în guvernul unde ești în fruntea bucatelor. Mai ales în PNL, un partid neliniștit prin genetica sa și perturbat suplimentar de însuși liderul său. Angoasele liberalilor nu mai sunt demult pe la colțuri, sunt la vedere și oarecum instituționalizate. Se regăsesc în platforma liberal-conservatoare a președintelui CJ Cluj Alin Tișe, grupul Veștea. Aproape au blocat cu mâna justiției „viața” banală de partid.
Ilie Bolojan spune că s-ar rezolva cu (încă) un congres. Dar, de obicei, un congres este o expresie și o manifestare ultimă. Și dacă se face un congres, acesta ar fi al unui partid aflat în opoziție. Pentru că PNL se pregătește să împartă pâinea și banca opoziției cu USR și ignobilul AUR.
Iar starea de opoziție nu înseamnă neapărat strângerea rândurilor la greu. S-ar întâmpla într-un partid disciplinat, eventual catalizată de un congres făcut pentru ridicarea moralului, ceea ce nu e cazul la PNL.
Numai că, în ultimul deceniu, PNL a tot fost la putere, în nu mai puțin de cinci guverne din care în doar unul și scurt, cel al lui Ludovic Orban, a funcționat „prin noi înșine” (guvern minoritar). Guvernarea e disciplină garantată, cot la cot cu alții. Și nu este exclus ca destui liberali să participe la vechea stare de fapt. Puterea decide, opoziția se... exprimă (și cam atât), spunea un vechi politician.
Poate să fie sau să nu fie o separare definitivă a apelor. Cât despre „construcția” care să le dea românilor un motiv să meargă la vot, probabil că Ilie Bolojan se gândește la o aliniere cu USR. Se va întâmpla în opoziția parlamentară. Dincolo de asta, USR are un președinte numit Dominic Fritz. Nu e obligatoriu să i se întâmple ce i s-a întâmplat Elenei Lasconi.
Una peste alta, Ilie Bolojan se va dedica posturii de șef de partid. Al unui partid complicat. Orice l-ar recomanda ca „executiv”, s-ar putea să nu-i fie de prea mare ajutor. Cam deficitar la înțelegere și flexibilitate, depinde de el să nu i se facă gol în jur. Poate a tras unele învățăminte, le-a conștientizat și acceptat.
