Petrotel-Lukoil, rafinăria care asigura până anul trecut 20% din capacitatea totală de rafinare a României, și-a cerut miercuri, 26 august, intrarea în insolvență în condițiile în care a fost supusă restricțiilor internaționale impuse pe fondul războiului din Ucraina și funcționează de peste un deceniu sub un sechestru asigurător record, de 1,2 miliarde de euro. Măsura a fost stabilită într-un dosar penal de evaziune fiscală și spălare de bani deschis în anul 2015 și instrumentat la acel moment la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sub coordonarea procurorului Mircea Negulescu.
Cuprins:
Dosarul penal se judecă de aproape zece ani, perioadă în care Petrotel-Lukoil a fost achitată de două ori de Tribunalul Prahova, în 2018 și 2020, însă ambele soluții au fost ulterior desființate de Curtea de Apel Ploiești, care a dispus de fiecare dată rejudecarea cauzei. Astfel, cercetarea judecătorească a fost reluată de la zero pentru a treia oară, iar următorul termen a fost stabilit pe 13 octombrie 2026.
În acest context, în iulie 2026, instanța a decis menținerea sechestrului asigurător, argumentând că această măsură are rolul de a garanta recuperarea prejudiciului, plata amenzilor judiciare, a cheltuielilor de judecată sau aplicarea confiscării speciale ori extinse. Totodată, judecătorii au subliniat că indisponibilizarea bunurilor împiedică vânzarea acestora, prevenind astfel riscul ca societatea să ajungă în stare de insolvabilitate înainte de pronunțarea unei decizii definitive.
Timpul îndelungat de soluționare a cauzei în instanțe - o realitate devenită deja o obișnuință în sistemul de justiție din România - menține un blocaj dublu care afectează pe de o parte statul, privat de posibilitatea de a recupera prejudiciul de peste un miliard de euro invocat de procurori, în timp ce rafinăria rămâne lipsită de dreptul de a-și debloca și valorifica patrimoniul indisponibilizat de mai bine de zece ani.
Declinul financiar al Petrotel-Lukoil a început în perioada în care rafinăria era trimisă în judecată în dosarul penal care o ține de un deceniu sub sechestru. În august 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a trimis în judecată rafinăria Petrotel-Lukoil, alături de foști membri ai conducerii, pentru infracțiuni precum spălare de bani și folosirea cu rea-credință a creditului societății. Procurorii susțineau atunci că, în perioada 2011-2014, conducerea rafinăriei ar fi încheiat contracte pentru achiziția de țiței și vânzarea produselor finite în condiții dezavantajoase, cu efectul generării unor pierderi pentru companie.
În anii care au urmat, cifrele din bilanțurile Petrotel-Lukoil arată o deteriorare puternică a profitabilității. 2018 este primul semnal evident al declinului: rafinăria a avut o cifră de afaceri de 6,53 miliarde de lei, cu 39,1% mai mare decât în anul precedent, dar profitul net s-a prăbușit de la 224,95 milioane de lei în 2017 la doar 4,9 milioane de lei în 2018, o scădere de 97,8%. Datele consultate de Libertatea sunt prezentate de certificatul.ro și ListaFirme pe baza bilanțurilor depuse la Ministerul Finanțelor.
[embeddoc url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/09/firma-1350659-1.pdf"]
Astfel, de la primul semnal din 2018, când profitul s-a prăbușit de la aproape 225 de milioane de lei la mai puțin de 5 milioane, până la sfârșitul lui 2025, Petrotel a avut trei ani cu pierderi majore – 2019, 2020 și 2022 – și trei ani cu profit, dar cu valori mult sub cele din perioada anterioară declinului. În 2025, compania a revenit pe pierdere de 47,6 milioane lei.
Așadar, declinul financiar al Petrotel-Lukoil nu a început odată cu sancțiunile americane din octombrie 2025. Primele semne apar încă din 2018, când, deși cifra de afaceri a rafinăriei a urcat la un record de 6,5 miliarde de lei, profitul s-a prăbușit la mai puțin de 5 milioane de lei. În 2019, compania a intrat pe pierdere, iar în 2020 a raportat o pierdere de 442 de milioane de lei. De atunci, Petrotel nu a mai revenit la performanțele financiare din 2016-2017, când obținea profituri de 299, respectiv 225 de milioane de lei.
De ce a ajuns totuși Tribunalul Prahova să judece pentru a treia oară o societate pe care o achitase anterior de două ori în baza art. 16 alin. 1 lit. a și lit. b din Codul de procedură penală („fapta nu există”/„fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”), este explicată de instanța de control, în cazul de față Curtea de Apel Ploiești, care motivează că a decis rejudecarea dosarului Lukoil, din cauză că instanța penală a Tribunalului Prahova a mimat un proces, fără să aducă în final argumentele care au stat la baza deciziei de achitare.
„Curtea constată că singura contribuție a judecătorului de la prima instanță în redactarea considerentelor hotărârii s-a limitat la preluarea conținutului rechizitoriului , a conținutului raportului de expertiză , a redării conținutului contractului de mandat şi a unor dispoziții din Legea nr. 31/1990 fără a analiza în baza unui raționament juridic care sunt argumentele care impun soluția pentru care acesta a optat, elemente care sunt de natură a indica lipsa unei judecăți efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de către instanța de apel întrucât ar conduce la lipsirea inculpatilor de un grad de jurisdicție”, se arată în motivarea Curții de Apel Ploiești care a desființat.
Motivarea instanței superioare descalifică practic prima judecată. Curtea de Apel reproșează Tribunalului Prahova o pasivitate totală, arătând că decizia de achitare nu a avut la bază o analiză propriu-zisă, ci doar o preluare „copy-paste” a documentelor din dosar, fapt ce a încălcat dreptul inculpaților la o judecată reală.
Curtea de Apel a recunoscut că retrimiterea cauzei duce la o rejudecare de la zero într-un proces care durează deja de mulți ani. Totuși, judecătorii instanței de control au punctat că respectarea legii și procesul echitabil sunt mai importante decât durata. În plus, instanța a apreciat că timpul lung scurs nu înseamnă depășirea unui „termen rezonabil”, având în vedere că dosarul este extrem de complex: implică infracțiuni grave, multiple expertize, mulți inculpați și elemente internaționale.
Dosarul penal nr. 456/105/2016, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, îi are ca inculpați pe Andrey Iurevici Bogdanov, la momentul faptelor director general și membru în Consiliul de Administrație al Petrotel-Lukoil, Andrei Rață, membru în Consiliul de Administrație, Dan Dănulescu, director general adjunct, Dorel Duțu, contabil-șef, Alexey Vointsev, director general adjunct, Olga Kuzina, director general adjunct, precum și pe Petrotel-Lukoil SA și Lukoil Europe Holdings B.V. Atrium Olanda – acționarul majoritar.
Prima judecare pe fond - Tribunalul Prahova a pronunțat, la 23 octombrie 2018, achitarea tuturor inculpaților.
27 noiembrie 2019 - Curtea de Apel Ploiești a admis apelul procurorilor, a desființat sentința de achitare și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Prahova.
A doua judecare pe fond - după rejudecare, Tribunalul Prahova a pronunțat o nouă achitare, în 2020.
2021 - Curtea de Apel Ploiești a desființat și această soluție și a dispus din nou rejudecarea cauzei.
A treia judecare pe fond a început pe 26.11.2021 și se află în prezent în desfășurare la Tribunalul Prahova.
Cât timp procesul se rejudecă de la zero, instanța a decis reconfirmarea și menținerea integrală a blocajului financiar. În motivarea deciziei, judecătorii au arătat că sechestrul este absolut necesar pentru a împiedica ascunderea, sustragerea sau înstrăinarea activelor înainte de repararea pagubei uriașe reclamate de procurori, evident în cazul în care Lukoil va fi găsită vinovată la a treia judecată.
Instanța a subliniat că până în prezent nu au apărut elemente noi care să schimbe favorabil situația inculpaților și a respins argumentele privind durata excesivă a blocajului. Judecătorii au apreciat că timpul în care bunurile au stat sub sechestru „nu este exagerat de mare în raport cu complexitatea cauzei”, adăugând că organelor judiciare nu li se poate reproșa o atitudine de pasivitate, iar restricțiile financiare impuse nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri procesuale.
„De aceea, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, cum măsura asigurătorie are rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul său, iar până în prezent nu au survenit elemente care să modifice favorabil situaţia inculpaţilor, constatând că durata efectivă a măsurii sechestrului asigurător nu este exagerat de mare în raport de complexitatea şi evoluţia procedurii (organelor judiciare neputându-li-se reproşa că au rămas în pasivitate, prin raportare la complexitatea cauzei), iar consecinţele pe care le produce nu depăşeşte efectele normale ale unor astfel de măsuri, se va constata legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, măsură ce va fi menținută”, a motivat judecătorul care a menținut sechestrul.
Măsurile asigurătorii menținute de judecători blochează active de peste 1,18 miliarde de euro, la care se adaugă titluri și capitaluri de peste 2,32 miliarde de lei:
Peste 1,18 miliarde de euro în conturi bancare:
În paralel cu desfășurarea procesului penal, rafinăria din Ploiești a invocat acumularea unor dificultăți financiare majore.
Pe de o parte, compania s-a confruntat cu pachetele de sancțiuni și restricții comerciale impuse de Statele Unite și Uniunea Europeană împotriva sectorului energetic rusesc, măsuri ce includ embargoul asupra țițeiului rusesc transportat pe cale maritimă, plafoanele de preț și limitările privind tranzacțiile bancare internaționale. Pe de altă parte, activitatea firmei a fost marcată de menținerea sechestrului asigurător de 1,2 miliarde de euro impus de procurorii români. În acest context, Petrotel Lukoil a depus miercuri, 26 august, cererea de intrare în insolvență.Prin decizia Tribunalului Prahova de admitere a cererii, societatea intră sub protecția Legii 85/2014, ceea ce atrage suspendarea executărilor silite inițiate de creditorii comerciali. Cu toate acestea, deschiderea insolvenței nu anulează măsurile asigurătorii dispuse în dosarul penal, activele rămânând indisponibilizate în favoarea statului.
Pe plan comercial, pasul făcut de companie aduce rafinăria într-o nouă etapă juridică. Intrarea în insolvență nu echivalează automat cu falimentul sau închiderea definitivă, ci reprezintă o procedură de protecție legală prin care o firmă aflată în incapacitate de plată încearcă să își restructureze datoriile și să își continue activitatea sub supravegherea unui administrator desemnat de instanță.
Conform deciziei instanței, firma Dascăl Insolvency SPRL a fost desemnată administrator judiciar provizoriu, având rolul de a supraveghea sau gestiona procedura de insolvență, de a notifica creditorii și Registrul Comerțului și de a analiza cauzele care au dus la incapacitatea de plată.
Administratorul judiciar are termen până la 4 septembrie 2026 să depună un raport detaliat privind împrejurările care au dus la incapacitatea de plată și eventualele persoane cărora le-ar fi imputabilă această situație, potrivit minutei publicate pe portalul instanțelor de judecată.
Totodată, instanța a trasat un calendar strict pentru recuperarea datoriilor. Creditorii societății au termen până la 9 septembrie 2026 să își înregistreze cererile de admitere a creanțelor.
Tabelul preliminar al datoriilor urmează să fie întocmit și afișat până la 29 septembrie 2026, urmând ca prima adunare generală a creditorilor să aibă loc la data de 3 octombrie 2026. După soluționarea eventualelor contestații, lista finală a datoriilor va fi definitivată până la 23 octombrie 2026.
Rafinăria Petrotel Ploiești a fost vândută grupului rusesc Lukoil în baza unui contract de privatizare semnat la 3 februarie 1998 de Fondul Proprietății de Stat cu firma LUKOIL Europe Limited Anglia. Decizia strategică de transfer al pachetului majoritar de acțiuni a purtat avizul direct al miniștrilor din Guvernul Ciorbea, documentul oficial de fundamentare fiind semnat de Sorin Dimitriu (Ministerul Privatizării), Daniel Dăianu (Ministerul Finanțelor), Radu Berceanu (Ministerul Industriei și Comerțului), Romică Tomescu (Ministerul Mediului) și Valeriu Stoica (Ministerul Justiției).
Preluarea a avut loc în contextul în care rafinăria — având o capacitate de prelucrare de 5,4 milioane tone pe an — înregistrase datorii istorice de circa 90 milioane USD și fusese inclusă, în august 1997, pe lista societăților propuse pentru lichidare.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul rusesc s-a angajat să efectueze investiții de 200 milioane USD pe o perioadă de patru ani, să asigure aprovizionarea cu țiței din import (3,5 milioane tone/an) și să mențină aproximativ 3.500 de locuri de muncă. Totodată, tranzacția a fost condiționată de două clauze majore: eșalonarea pe 25 de ani a unei datorii de 53,84 milioane USD către BANCOREX și preluarea de către Statul Român a responsabilităților de mediu pentru poluarea istorică din arealul petrolier Ploiești.
[embeddoc url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2026/09/actul-de-preluare-a-rfinariei-petrotel-de-catre-lukoil.pdf"]