Opinia Zilei | Ungaria, spre totalitarism. Dar România?

Europa n-a reacţionat anul trecut decât sporadic la semnalele că într-un colţ al ei, în Ungaria, sunt simptome ale unui grav derapaj de la democraţie. Deşi era evident că Guvernul Victor Orban are tendinţe totalitare, de înăbuşire a Opoziţiei, de instaurare a unui regim în care dialogul cu societatea să fie anihilat. Executivul de la Budapesta nu numai că nu a atenuat prăbuşirea economică a ţării, ci, dimpotrivă, a agravat-o. Politica financiară s-a dovedit a fi un dezastru, iar forintul s-a prăbuşit brusc, ceea ce a provocat haos şi imposibilitatea restituirii creditelor bancare de către populaţie. Nivelul datoriilor statului a crescut insurmontabil, Ungaria căutând acum cu disperare sprijin la instituţiile financiare internaţionale, până nu de mult ignorate, chiar alungate. Nemulţumirea populaţiei a atins cote alarmante, manifestaţiile de stradă ţinân-du-se lanţ, iar Opoziţia încercând să-şi revină.
În clinci, Guvernul Orban n-a căutat soluţii într-un larg dialog politic, în consultarea realmente democratică, în construirea unui con-sens naţional asupra modalităţilor de ieşire din criză. Din contră, a trecut la jugula- rea oricăror opinii contrare politicii sale, până la taxa- rea lor drept agresi- uni la adresa siguranţei naţionale. Constituţia a fost modificată brutal, o abuzivă lege a presei sufocă mass-media, banca centrală e anihilată. Abia acum, Parlamentul European, Comisia Europeană au realizat că în Ungaria – asemenea Germaniei sau Italiei de după Primul Război Mondial şi din timpul marii crize economice de la începutul anilor 30 – bate vânt de totalitarism, se simte iz de dictatură. Abia acum Europa democratică încearcă alarmată să oprească un virus înainte de a se extinde.
Departe de mine gândul de a pune semnul deplinei egalităţi între derapajul ungar deja produs şi realitatea românească. Chiar dacă îmi stăruie în minte prietenia dintre Victor Orban şi Traian Băsescu, imaginea preşedintelui român flancat de premierul ungar, care-l bătea condescendent pe umăr, şi Laszlo Tökes. Chiar dacă parlamentarismul românesc nu mai există, legife-rarea fiind asumată abuziv de guvern (125 OUG şi angajări ale răspunderii susţinute de turma majoritară). Chiar dacă preşedintele Băsescu îşi arogă prerogative inexistente în Constituţia pe care tot vrea să o schimbe grabnic. Chiar dacă se prefigurează fraude la alegerile aberant şi antidemocratic comasate. Dar nu cumva se adună prea mulţi de “chiar dacă”? Nu cumva dormim?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro