Lăsat să crească în plasament
Singura speranţă pentru o viaţă normală ar fi fost din partea medicilor, care, după un un lung şir de operaţii, ar fi putut să îl ajute să arate din nou ca un copil normal. Cea mai dureroasă lovitură a venit însă din partea mamei sale, care a furat banii donaţi de oameni pentru intervenţiile lui Darius şi a fugit în lume. La fel ca şi băiatul, cei care au vrut să îl ajute s-au simţit înşelaţi, aşa că nu s-au mai implicat. Au dispărut din viaţa lui odată cu visul său de a arăta ca un om normal.
„Eu nu pot nici vara să umblu fără şapcă. Mi se vede scalpul, mi se văd cicatricile. Chiar dacă sunt îmbrăcat la costum, tot trebuie să port ceva pe cap. Copiii din clasă şi din liceu s-au obişnuit cu mine, dar restul oamenilor se uită ciudat. Îmi doresc să fiu ca toţi ceilalţi, să nu mai ies în evidenţă”
“La scurt timp, părinţii m-au dat în plasament. Am trăit prin centrele din Simeria şi Hunedoara, am mai avut noroc de o familie care m-a luat o perioadă la ei în casă. Dar eu nu pot să uit durerea, ruşinea şi umilinţa. Cât am fost mic, toţi copiii râdeau de mine. La Centrul de Pedagogie Curativă de la Simeria, mult timp am stat ascuns în lada cu jucării, decât să particip la ore. Eram arătat cu degetul şi asta mi-a rămas întipărit în minte”, a declarat Darius pentru ziarul Hunedoreanul. Între timp, mama sa a murit, iar tatăl este grav bolnav, astfel că adolescentul a găsit un sprijin în profesorul său de sport, Cornel Dumitriu, antrenor şi la echipa de fotbal Victoria Călan, care încearcă să îl încurajeze să lupte.