Majoritatea sătenilor din Lehliu sat, judeţul Călăraşi, sunt fericiţi că au scăpat de sub nămeţi dar există şi oropsiţi ai soartei, care nici acum nu-şi găsesc liniştea. „Aveam o cămăruţă unde trăiam şi s-a surpat. Stăm cu bunicul soţiei, care e imobilizat la pat”, ne-a spus Costel Marin de 29 de ani. Nici el nici soţia sa, Mihaela, 26 de ani nu găsesc un loc de muncă.

„Avem doar opt clase. Căutăm loc de muncă de mult timp, oriunde, pe şantier, femeie de serviciu. Trăim din alocaţia copiiilor şi din pensia bunicului”, ne-a zis fata.

În timpul viscolului au stat trei zile blocaţi fără provizii. „Noi am stat nemâncaţi. Am avut un pateu şi o pâine ca să hrănim copilul cel mic. Pe cel mare apucasem să-l trimitem la rude, în siguranţă. Acolo e şi acum. Poate se îndură şi de noi cineva să ne angajeze să avem din ce să ne hrănim copiii. Peste tot pe unde am fost să ne angajăm ne-au cerut experienţă şi şcoală. Amândoi am crscut amărâţi şi am fost nevoiţi să muncim de mici. De aceea nu am făcut şcoală. Noaptea e foarte frig şi aici mai avem câteva lemne. Mai muncim cu ziua să mai luăm ceva de mâncare sau câte un lemn. Dacă ne-ar angaja cineva să câştigăm câtuşi de puţin, le-am rămâne pe veci recunoscători. Ne mor copiii de foame!”, ne-a spus Costel.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.