Peste 3000 de copii au dispărut de acasă în 2010

Un studiu realizat de Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul IGPR  relevă faptul  că în cazul celor mai mulţi dintre copiii dispăruţi este vorba despre plecări voluntare şi numai o mică parte reprezintă dispariţii în circumstanţe alarmante. Astfel, 95% din cazuri au fost dispariţii voluntare (plecări de la domiciliul părinţilor, bunicilor, altor rude, a asistenţilor maternali sau din centrele de minori ori şcolile speciale unde erau internaţi), 3,5% din cazuri au fost dispariţii nevoluntare şi accidentale (rătăciri, înec,  calamităţi, accidente auto/feroviare, alarmarea părinţilor datorată lipsei de răspuns sau comunicare din partea copiilor), iar l,5% din cazuri au fost dispariţii în circumstanţe alarmante (cauzate de agresiuni, exploatări sexuale etc, unele din ele urmate de moartea victimei).
Printre cauzele frecvente ale plecării de acasă a copiilor se numără lipsa unei comunicări autentice cu părinţii, statutul socio-economic precar, lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, părinţii sau aparţinătorii legali fiind plecaţi la muncă în străinătate, abandonul şcolar sau acumularea de absenţe şi rezultate negative la şcoală şi creşterea influenţei anturajului negativ.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro