”Ca să obţin o bună aderenţă a suprafeţei, aplic patru sau cinci straturi din pânză cu clei de oase şi praf de cretă. Urmează şlefuirea cu şmirghel fin. Peste pictura propriu-zisă lipesc, cu mare grijă, foiţe aurii foarte subţiri, asemănătoare staniolului de ciocolată, ce conţin un pic de aur. Când le pun, îmi ţin respiraţia, aşa sunt de fragile! După aceea, aplic un amestec special de alcool etilic cu fulgi de răşină şi las lucrarea la uscat, într-un spaţiu fără umiditate. Odată uscată icoana, pictez aureolele personajelor şi scriu, cu litere chirilice, numele acestora. La final, le dau cu un lac protector şi le pun la uscat”,  explică, zâmbitor, plutonierul Marius Boian, pompierul-pictor, angajat la Detaşamentul din Focşani.

O lucrare grea îi ”mănâncă” militarului o lună bătută pe muchie pentru că nici un detaliu nu trebuie omis, iar principiile iconografiei bizantine trebuie respectate întocmai: expresia figurilor alungite, gestica, veşmintele…La timpul pe care hobby-ul îl înghite pompierul trage linie şi adună şi costul pensulelor, al uleiurilor şi vopselelor, al pânzelor şi al celorlate materiale necesare zămislirii unei icoane. Dar ”salamandra” nu face pasul înapoi nici pe timp de criză:”Pasiunea e pasiune, şi cere sacrificii!”, îşi zice el de fiecare dată când se aşează la masa de lucru.
Pompierul Marius Boian pictează, acasă, chipuri de sfinţi şi scene biblice

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.