Soluția la criza energetică ce lovește Europa poate veni din Portugalia și Spania. Măsurile exemplu din cele două țări

Portugalia nu are mine de cărbune, rezerve de petrol sau câmpuri de gaze. Producția sa impresionantă de energie hidroelectrică a fost afectată în acest an de secetă. Iar deconectarea de la restul rețelei europene i-a adus țării statutul de „insulă energetică”.

Și totuși, într-un moment în care Rusia a redus substanțial livrarea de gaze naturale către statele din UE, Lisabona s-a trezit brusc că este pregătită să joace un rol esențial în gestionarea crizei energetice, scrie New York Times.

Cum s-a ajuns aici?

Timp de ani de zile, Peninsula Iberică a fost izolată de rețeaua de conducte și, în consecință, de uriașa cantitate de gaz rusesc ieftin care alimentează o mare parte din Europa.

Prin urmare, Portugalia și Spania au fost nevoite să investească masiv în surse de energie regenerabilă, cum ar fi energia eoliană, solară și hidroelectrică, și să își construiască totodată un sistem elaborat de import de gaze din Africa de Nord și de Vest, din Statele Unite și din alte regiuni ale lumii.

Acum, pe măsură ce UE încearcă să își reducă dependența energetică de Rusia, accesul la aceste surse alternative de energie a devenit vital.

Iar acest context schimbat, scrie New York Times, modifică la rândul său echilibrul de putere între cei 27 de membri ai Uniunii Europene, generând nu doar oportunități, dar și tensiuni politice.

Importuri de gaz natural lichefiat

Faptul că UE trebuie să acționeze cât mai urgent pentru a reduce dependența de Rusia a devenit și mai clar săptămâna aceasta, când Gazprom a suspendat din nou livrările deja reduse de gaz prin conducta Nord Stream 1.

Și, în timp ce Bruxelles-ul încearcă să găsească cea mai bună cale de a gestiona criza, Portugalia și Spania au ajuns în centrul atenției.

Cele două au fost printre primele țări europene care au construit terminalele necesare pentru procesarea gazului natural lichefiat, sosit pe vapoare.

Acest gaz natural lichefiat importat (GNL) era mai scump decât cel livrat prin conducte din Rusia. Dar acum, când Germania, Italia, Finlanda și alte națiuni europene caută cu disperare să înlocuiască livrările venite de la Gazprom cu gazul expediat pe mare din Statele Unite, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, acest dezavantaj devine un avantaj.

Terminalul său din Sines, spre exemplu, este terminalul european aflat la cea mai mică distanță de Statele Unite și de Canalul Panama. A fost primul port din Europa care a primit GNL din Statele Unite, în 2016.

Chiar și înainte de războiul din Ucraina, Washingtonul l-a identificat drept o poartă de acces importantă din punct de vedere strategic pentru importurile europene de energie.

Spania are, de asemenea, o rețea extinsă de conducte care aduc gaze naturale din Algeria și Nigeria, precum și instalații mari de depozitare.

Noi rețele energetice sunt necesare

Rețeaua energetică rezilientă a Peninsulei Iberice este unul dintre motivele pentru care discuțiile despre construirea de rețele de gaze și electricitate prin Franța, spre restul Europei, au fost brusc resuscitate.

Și acum, acestea au un susținător neașteptat de vocal: Germania, încă puternic dependentă de Rusia. Premierul spaniol Pedro Sanchez și cancelarul german Olaf Scholz s-au întâlnit săptămâna aceasta pentru a discuta despre prețurile amețitoare ale energiei în Europa.

Lucrurile nu sunt însă simple, iar unele planuri sunt vechi.

O conductă subterană de gaze naturale care ar fi trebuit să traverseze Pirineii și care ar fi conectat Spania și Franța a fost abandonată în urmă cu trei ani, după ce autoritățile de reglementare din ambele țări au considerat-o inutilă și prea scumpă.

Franța s-a opus în special proiectului, a declarat pentru New York Times Simone Tagliapietra, cercetător la Bruegel, un think-tank din Bruxelles, deoarece țara dorea să își protejeze producătorii de energie și puternica industrie nucleară în fața competiției.

Germania este evident dornică să susțină construirea gazoductului. „Am discutat foarte mult cu președintele francez și cu președinta Comisiei Europene pentru a susține asumarea unui astfel de proiect”, a declarat Scholz pe 11 august. Acesta ar putea avea „o contribuție masivă” la atenuarea crizei de aprovizionare, a adăugat el.

În ciuda crizei, Parisul nu a fost deloc entuziasmat de relansarea proiectului, scrie site-ul televiziunii franceze France24.

Acest lucru nu a redus însă entuziasmul premierului spaniol, care este hotărât să meargă mai departe – chiar dacă acest lucru înseamnă să recurgă la „planul B”: construirea unei conexiuni subacvatice cu Italia, a declarat el la Bogota săptămâna trecută.

Ministra ecologiei, Teresa Ribera, a declarat săptămâna trecută la postul de televiziune spaniol Antena 3 că alternativa italiană este în curs de studiu, dar a recunoscut că ar fi mai bine să se opteze pentru „cea mai ușoară opțiune, prin Pirinei”.

„Nu este o problemă bilaterală între Spania și Franța”, a adăugat Ribera într-un interviu publicat luni în cotidianul spaniol El Mundo. „Este vorba despre proiectul european. Mă întreb unde este idealul european al Franței”, a adăugat ea.

Premierul portughez Antonio Costa a declarat și el că o nouă conductă de gaze de la Sines până la granița cu Spania – care ar putea fi folosită inclusiv pentru a gestiona hidrogenul verde – va ajuta Europa să devină „autosuficientă din punct de vedere energetic”.

Hidrogenul verde este produs prin electroliza apei. Este considerat ecologic deoarece energia electrică provine din surse de energie regenerabilă, care nu generează emisii nocive.

Spania speră la rândul ei să devină un centru mondial pentru producția și transportul de hidrogen verde.

În căutarea unei politici comune

Elaborarea unei politici energetice europene unificate rămâne însă o problemă politică dificilă.

Franța, cel puțin până în prezent, se opune noului gazoduct, în vreme ce Portugalia și Spania se opun unora dintre propunerile venite de la Bruxelles.

Cele două state s-au numărat printre cele câteva națiuni care s-au opus inițial propunerii Comisiei Europene de limitare a consumului de gaze cu 15%.

Ministrul spaniol al energiei a mustrat țările care „au trăit peste nevoile lor din punct de vedere energetic”. Secretarul de stat portughez pentru energie a subliniat și el că Europa cere Portugaliei și Spaniei să împartă costurile pe timp de criză, după ce nu a vrut să investească în construirea unei rețele energetice comune care ar fi putut reduce costurile Iberiei.

De ce ar trebui, prin urmare, ca cetățenii celor două țări să suporte acum prețuri mai mari?

Membrii Uniunii Europene au convenit în cele din urmă asupra unei reduceri voluntare a consumului. Dar episodul ilustrează cât de dificilă poate fi negocierea unor astfel de acorduri.

Duarte Cordeiro, ministrul portughez al energiei și mediului, a lăudat UE pentru că, în ultima vreme, a fost mai receptivă la preocupările țării sale, dar a adăugat că, la un moment dat, a existat un „dezechilibru” dăunător și că Europa de Sud a fost neglijată.

„Excepția iberică” nu va mai fi o excepție

Carlos Torres Diaz, șeful departamentului de cercetare a piețelor de gaze și energie de la Rystad Energy, o companie de consultanță din Norvegia, a declarat că prioritățile naționale au intrat uneori în conflict cu eforturile de a crea un sistem energetic european mai integrat, chiar dacă o astfel de abordare ar fi benefică pentru întreaga uniune.

Un astfel de sistem ar putea însemna, de exemplu, că excesul de energie electrică produsă în principal de vânt în Portugalia și de soare în Spania ar putea atenua penuria din restul Europei.

În trecut, Portugalia a trimis uneori în Spania surplusul de electricitate, a declarat Jaime Silva, directorul tehnologic al Fusion Fuel, o companie portugheză care a primit în august o subvenție de 10 milioane de dolari de la guvern pentru a dezvolta un proiect cu hidrogen ecologic în Sines.

El a spus că instalarea de cabluri electrice prin Franța, care ar putea transfera această energie mai la nord, ar fi un lucru simplu.

„Înainte de această criză”, a spus Silva, „doar Portugalia și Spania spuneau: «Vrem să vindem această energie»”. Iar răspunsul Franței era „Nu, nu, nu”. „Acum”, a observat el, celelalte țări spun: „Trebuie să cumpărăm”.

„Dacă Franța nu vrea să o cumpere”, a adăugat Silva, „măcar permiteți-ne să o vindem Germaniei, Ungariei, Republicii Cehe, Austriei, Luxemburgului, Belgiei, pentru că aceste țări au nevoie de energie chiar acum”.

Capacitatea Portugaliei și a Spaniei de a genera electricitate ieftină din vânt, soare și apă pune presiune pe piețele energetice europene în alte moduri. Ei au susținut că Uniunea Europeană trebuie să schimbe sistemul care, în prezent, bazează prețul energiei electrice pe cel al gazului.

Asta s-a întâmplat pentru că piața energiei electrice a fost concepută pentru a încuraja dezvoltarea energiei regenerabile într-o perioadă în care gazul era ieftin. Dar creșterea vertiginoasă a prețurilor la gaze a generat și explozia prețurilor la electricitate.

În urma presiunilor din partea Portugaliei și Spaniei, Uniunea Europeană a acceptat în iunie „excepția iberică”: cele două țări pot plafona prețul energiei electrice și îl pot decupla de prețul gazului timp de un an.

Acordul a fost condamnat de criticii care au spus că decizia reprezintă o intervenție în piață, dar de atunci și alți lideri s-au alăturat demersului de revizuire a structurii prețurilor, iar Comisia Europeană va anunța în curând o nouă strategie.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a declarat și ea că sistemul actual nu funcționează. „Trebuie să îl reformăm”, a spus von der Leyen. „Trebuie să îl adaptăm la noile realități din domeniul energiilor regenerabile”, a adăugat ea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE