• Comentariul este realizat de Calder Walton, doctor în istorie și autor al cărții „Imperiul Secretelor”, actual director adjunct al Proiectului pentru Istorie Aplicată și al Proiectului pentru Informații din cadrul Centrului Belfer al Universității Harvard.
Pot serviciile secrete să spună cât de departe va merge Vladimir Putin? Lecții din Războiul Rece
Calder Walton, autorul cărții „Imperiul Secretelor”

Într-o conferință de presă derulată săptămâna trecută, președintele american Joe Biden spunea că este „convins” că omologul său rus Vladimir Putin a decis invadarea Ucrainei. Întrebat de ce, Biden a replicat: „Avem o capacitate semnificativă de spionaj”, scrie sursa în cauză.

Înțelegerea intențiilor unui lider autocrat, în special unul separat de lumea reală și care se bazează pe un grup mic de consilieri de încredere, este Sfântul Graal pentru orice serviciu secret.

Spionii Americii și colegii lor britanici par să fi avut succes în acest aspect.

Istoria poate oferi indicii cu privire la modul în care Biden are informații și de ce a decis să anunțe public acest lucru.

Walton spune că arhivele din Războiul Rece arată că avertismentele exacte despre intențiile și capabilitățile adversarului nu au fost niciodată rezultatului unui singur tip de informații.

În schimb, acestea au fost atinse prin combinații de informații secrete de la surse umane și surse tehnice.

Factorul uman

Conform sursei citate, Criza Rachetelor din Cuba, din 1962, a arătat că președinții pot face publice informațiile secrete în timpul contactelor diplomatice, atunci când riscul de a fi descoperite sursele este mic.

Informațiile provenite din surse umane furnizează o perspectivă asupra modului în care un lider străin gândește. Acest lucru este cazul lui Putin, care, datorită trecutului său din KGB, este conștient de capabilitățile de spionaj ale forțelor străine și nu vrea să riște interceptarea intențiilor sale.

În timpul Războiului Rece, nicio agenție secretă occidentală nu a reușit să recruteze un spion cu acces la centrul de decizii de la Kremlin. URSS și blocul comunist din estul Europei erau „cimitire” pentru serviciile secrete occidentale, spune Walton.

În contrast, serviciile sovietice au fost capabile să exploateze libertățile din statele vestice cu un efect devastator, recrutând agenți din mijlocul deciziilor.

Datorită spionilor lui Stalin, guvernele SUA și Marii Britanii practicau o diplomație deschisă față de URSS. Stalin știa mai multe secrete despre puterile occidentale decât au știut ei vreodată despre intențiile sau capabilitățile sale.

Din cauza dificultăților colosale pe care le aveau spionii în blocul sovietic este incredibil ce au reușit agențiile vestice, mai scrie Walton.

„Curierul” arăta că Hrusciov blufa

Înainte de Criza Rachetelor, MI6 – serviciul de informații externe al Marii Britanii și CIA au reușit introducerea unui agent în GRU – serviciul de informații al Armatei sovietice, Oleg Penkovsky.

Pot serviciile secrete să spună cât de departe va merge Vladimir Putin? Lecții din Războiul Rece
Oleg Penkovsky

Povestea sa a fost ecranizată în filmul „The Courier” (Curierul – n.r.).

Spionajul făcut de Penkovsky a revelat că URSS blufa când spunea că are un arsenal nuclear vast. Liderul sovietic Nikita Hrusciov a știut că va fi depășit militar de SUA și datorită spionului a știut și președintele american John F. Kennedy.

Informațiile de la Penkovsky au contribuit la succesul lui Kennedy în timpul celor 13 zile intense cu Uniunea Sovietică. În acel moment, URSS dorea să instaleze rachete nucleare în Cuba.

Informații din mai multe surse

Datele pe care Kennedy și consilierii săi le aveau erau o combinație între datele obținute de agenți și datele tehnice culese cu avioane de spionaj ale CIA, plus datele-semnal ale NSA despre rutele vaselor sovietice în drum spre Cuba și rachetele sale de pe insulă.

La 12 ani distanță, MI6 a recrutat un agent important al KGB, Oleg Gordievsky.

Informațiile acestuia despre Kremlin au avut consecințe profunde. De la acel moment, până la extragerea lui Gordievsky din Moscova în 1985, acesta a revelat secrete despre modul în care Kremlinul și KGB-ul gândeau despre Occident.

Sovieticii chiar se temeau de americani

Contrar bravadei oficiale, datele lui Gordievsky arătau cum Kremlinul se temea de superioritatea militară copleșitoare a SUA. Informațiile de la el arătau că ceea ce Washingtonul considera apărare și securitate apărea drept ofensă și agresiune la Moscova.

Informațiile sale au contribuit la schimbări mari în politica președintelui american Ronald Reagan cu privire la URSS. Acesta nu a mai numit Uniunea Sovietică drept un „Imperiu al Răului”, ceea ce mai departe a alarmat comuniștii.

Când informațiile au arătat că Moscova se ghidează după frică, Reagan și-a dat seama ca poate găsi o acomodare cu URSS.

Pot serviciile secrete să spună cât de departe va merge Vladimir Putin? Lecții din Războiul Rece
Octombrie 1962: Președintele SUA, John F. Kennedy, secretarul de stat Dean Rusk, secretarul Apărării Robert S. McNamara (așezat) și secretarul de presă al Casei Albe, Pierre Salinger, în biroul din Casa Albă, discutând despre criza rachetelor din Cuba | Foto: Profimedia

Date delicate din Ucraina, în timp real

În timpul crizei actuale din Ucraina, guvernul american a prezentat informații declasificate aproape în timp real pentru a-l descuraja pe Putin prin prezentarea planurilor sale.

Acest lucru nu este fără precedent. În timpul crizei cubaneze, imaginile de la avioanele de spionaj arătau rachetele sovietice în Cuba. Ambasadorul sovietic la ONU, Valerian Zorin, a caracterizat acuzațiile drept „dovezi falsificate”. Atunci Kennedy, care urmărea dezbaterea la televizor l-a autorizat pe Adlai Stevenson, ambasadorul SUA la ONU, să prezinte fotografiile.

Motivul pentru care Kennedy a făcut asta a fost pentru că nu risca să devoaleze metode ce nu erau deja cunoscute Kremlinului. Programul avioanelor de spionaj U-2 era deja cunoscut sovieticilor după ce un astfel de avion fusese doborât în 1960, cu doi ani înainte.

Înainte de interferența Rusiei în alegerile americane din 2016, CIA avea o sursă apropiată de Putin, iar aceasta a arătat că acesta a dat personal ordinul privind operațiunea respectivă.

Aparent, CIA a extras sursa în cauză din Rusia.

Interceptarea comunicațiilor ruse

Există dovezi care sugerează că informațiile americanilor provin din interceptarea comunicațiilor între forțele ruse care discutau despre invadarea Ucrainei.

Dacă într-adevăr informațiile provin din aceste semnale sau din colectare cibernetică, atunci costul revelării lor este mic.

Dacă sunt dintr-o sursă umană, atunci o viață ar putea fi în joc.

Rușii au o tradiție în executarea spionilor. KGB-ul l-a identificat pe Penkovsky, l-a arestat și l-a executat.

MI6 a decis să îl scoată pe Gordievsky când a devenit clar că viața lui este în pericol la Moscova.

Cea mai importantă diferență față de Războiul Rece este informația open-source, disponibilă la liber în lumea actuală interconectată.

„Primul război pe TikTok”

Ucraina este deja „primul război pe TikTok”, un conflict pe care să îl vedem online cu toții, scrie Walton.

Pot serviciile secrete să spună cât de departe va merge Vladimir Putin? Lecții din Războiul Rece
Bombardarea Administrației Regionale Harkov, distribuită pe social media

Nu a fost nevoie de informații secrete pentru a vedea armatele ruse la granițele Ucrainei.

În timpul Războiului Rece, 80% din informațiile despre URSS erau din surse secrete și 20% din surse deschise. În lumea actuală a informației, acele proporții s-au inversat.

Imaginile din satelit erau până de curând apanajul guvernelor. Acum sunt disponibile comercial.

Dar nu este singura arenă. Bellingcat – un grup jurnalistic de investigații cu sediul în Olanda – folosește date disponibile la liber pentru a arăta activitățile maligne ruse în moduri în care în trecut necesitau operațiuni laborioase pentru un serviciu secret.

Totuși, datele aflate la liber nu sunt 100% corecte. Datorită smartphone-urilor este mai ușor să diseminezi dezinformări.

Acele filmulețe de pe TikTok ar putea fi păcăleli, asemănător cu baloanele umflate și armele de lemn pe care armatele SUA și Marii Britanii le foloseau pentru a păcăli Luftwaffe, aviația germană în al Doilea Război Mondial.

O altă posibilitate este că, știind că ordinele către armată sunt interceptate de agențiile de spionaj, comandanții ruși să dea în mod deliberat instrucțiuni ilogice, ceea ce i-ar confuza pe șefii serviciilor secrete străine.

De la „Mein Kamf” la eseul lui Putin

În multe timpuri, cea mai utilă informație este cea mai evidentă. Serviciile secrete vestice au citit „Mein Kamf”, cartea lui Hitler și așa au fost mai bine poziționate pentru a înțelege intențiile și capabilitățile înainte de 1939.

S-a dovedit că atunci când Putin a deplâns colapsul URSS drept cea mai mare catastrofă a secolului XX chiar a fost sincer. El chiar vrea să corecteze ceea ce consideră „injustițiile” care au plecat de la asta.

Eseul lung publicat de Putin în iulie 2021 și discursul său furios de lunea trecută sunt mormăielile unui „fanatic”, consideră expertul.

De asta serviciile străine de spionaj folosesc psihologi pentru a înțelege modul de gândire al lui Putin și cât de departe ar merge.

Cât de departe?

Acum că invazia militară a Ucrainei are loc, iar Putin a ordonat forțelor sale nucleare să intre în alertă, cât de departe va merge? Asta vor să afle serviciile de spionaj ale Occidentului.

În 1946, când Cortina de Fier se instala în Europa, SUA aveau un nou ambasador la Moscova, pe generalul Walter Bedell Smith, devenit ulterior director CIA.

Acesta s-a întâlnit cu Stalin la Kremlin. La acel moment, Vestul era orb cu privire la intențiile sale în Europa de după război.

Generalul l-a întrebat ce vrea Uniunea Sovietică și cât de departe va merge Rusia.

Ulterior, Stalin a replicat: „Nu vom mai merge mult înainte”. Însă știm ce a urmat.

Același lucru se aplică acum și cu Putin.

Walton încheie articolul spunând că speră că informațiile secrete disponibile la Washington să fie mai bune decât cele de la începutul Războiului Rece.

Urmărește-ne pe Google News