Povestea Sorinei Ceoltei, o carieră promițătoare în tenis frântă de o accidentare: „Nu puteam să mai strâng pumnul”

Cuprins:

Descoperirea tenisului

Pentru Sorina Ceoltei, tenisul nu a fost o alegere conștientă, ci o întâmplare. „Din greșeală”, își amintește acum, râzând. Sora ei mai mare practica deja tenisul, iar ea, copil de doar 3 ani, o însoțea la antrenamente. „Inițial nu m-a atras tenisul în niciun fel, eu alergam cât ea era la antrenament. Într-o zi, antrenorul mi-a propus să iau racheta în mână. Copil fiind, am acceptat cu ușurință, povestește Sorina, care subliniază că și plăcerea competiției devenise pentru ea o atracție a acestui sport.

De atunci, Sorina a continuat, iar când antrenamentele au început să devină mai intense, la vârsta de 10 ani, pe timpul vacanței de vară, zilele Sorinei erau complet dedicate antrenamentelor. „Aveam două antrenamente pe zi. Începeam dimineața la 7, până la ora 12, apoi după-amiaza, de la 17 la 21.”

Povestea Sorinei Ceoltei, o carieră promițătoare în tenis, frântă de o accidentare: „Nu puteam să mai strâng pumnul”. A rămas pe teren pentru a antrena copii — Sorina Ceoltei

Campioană națională și finalistă la Grand Slamurile copiilor

A muncit mult, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Sorina Ceoltei a fost campioană și vicecampioană națională la diferite categorii de vârstă. Una dintre cele mai mari reușite a fost finalele de la Grand Slamurile copiilor (14 ani) Bambini Kufstein și Les Petits As. La juniori, în clasamentul ITF a ocupat locul 3. A participat și la turnee profesioniste la o vârstă foarte fragedă, la 14 ani.

Rugăciuni și superstiții înaintea meciurilor

Înaintea fiecărui meci, Sorina avea un ritual bine stabilit: „Făceam o rugăciune de fiecare dată când intram într-un meci. Superstiția cea mai mare era că, atunci când făceam tragerea la sorți, mereu trebuia să-mi aleg primire. Și un lucru important era ca, înainte să încep primul punct al meciului, să îmi văd antrenorul.”

Pentru ea, antrenorul, Vasile Novăceanu, nu era doar un ghid sportiv. „Este o legătură greu de explicat în cuvinte. O legătură strânsă sufletește, plină de încredere și iubire necondiționată. Am petrecut mai mult timp cu el decât cu propria familie. Cine sunt eu astăzi se datorează într-o proporție uriașă lui. M-a format atât ca jucător, cât și ca om”, mărturisește sportiva.

O accidentare a pus stop carierei

La 16 ani, drumul Sorinei spre performanță s-a oprit brusc. O accidentare la mâna dreaptă a obligat-o să ia o pauză. „Am fost nevoită să fac pauză un an. Dorința de a juca a fost mai mare ca oricând. Un an important în viața oricărui sportiv, nu puteam să îl pierd.

N-am avut răbdare să trec prin tot procesul de vindecare, așa că mi-am scos singură ghipsul și am încercat să continui să joc. A trebuit să o iau de la 0. Am început să joc din nou turnee naționale, pentru a recâștiga poziția din clasament. M-am înscris singură, fără să mă consult cu antrenorul. Cu fiecare meci mâna se agrava. Chiar și în acele condiții, am reușit să ajung până în semifinală, meci unde mâna a cedat de tot. Nu puteam să mai strâng pumnul. Aici mi-am dat seama că acest capitol din viața mea s-a sfârșit”, povestește ea.

A revenit ca antrenoare – o poveste care merge mai departe

Chiar dacă accidentarea i-a închis drumul ca jucătoare, Sorina nu s-a putut rupe de tenis. „Am devenit antrenor. Îmi doresc să transmit pasiunea mea noilor generații. Sunt antrenor din 1999, în prezent, tot cu asta mă ocup și nu mă văd făcând altceva.”

Giulia, fiica ei, a urmat-o

Povestea continuă acum prin fiica ei, Giulia, în vârstă de 23 de ani, care a crescut practic pe teren. „Primul contact cu lumea tenisului a fost la vârsta de 2 ani. Acolo mi-am petrecut anii copilăriei. Plecam cu mama de dimineață până seara. Nu mă plictiseam, mereu îmi găseam pe cineva cu care să mă joc”, povestește Giulia.

Antrenată chiar de mama ei, Giulia a început să urmeze drumul performanței. „Am început să mă antrenez cu mama, reușind să dezvoltăm o legătură mai mult decât cea de mamă-fiică. Am început să merg pe drumul performanței, antrenamente din ce în ce mai intense. Dar, din păcate, istoria s-a repetat”.

O accidentare la umăr, la 14 ani, a întrerupt și visul ei. „Dar iubirea pentru acest sport a rămas. Și în prezent sunt alături de mama pe teren, dar nu în calitate de jucătoare, ci de antrenoare.”

Psihicul – cheia succesului

Sorina subliniază că în tenis, dincolo de partea fizică, psihicul joacă un rol esențial. „Dacă nu reușești să-ți stăpânești emoțiile, nu ai cum să joci acest sport. Pe lângă solicitarea fizică, psihicul este cel care diferențiază jucătorii. E nevoie de un pachet complet. Motorul tenisului este psihicul.”

Pentru tinerii care visează la performanță, sfatul Sorinei este simplu: „Să viseze și să persevereze. Orice e posibil. Fiecare lovitură în parte este o provocare.”

Povestea Sorinei Ceoltei, o carieră promițătoare în tenis, frântă de o accidentare: „Nu puteam să mai strâng pumnul”. A rămas pe teren pentru a antrena copii