In ultimele decenii, multe gafe politice au facut sa se prabuseasca ori au amenintat carierele unor politicieni americani de prim rang, ultimul scandal de acest fel, care a condus la demisia liderului republican din Senat, Trent Lott, dupa declaratiile sale iresponsabile cu implicatii rasiale ce au starnit indignarea opiniei publice, prilejuind agentiei de presa AP o rememorare a unor gafe si scandaluri similare.
Remarcile cu tenta rasista l-au costat postul pe ministrul american al agriculturii Fari Butz din timpul administratiei lui Gerald Ford, iar ministrul de interne James Watt din timpul mandatului presedintiei americane a lui Ronald Reagan a avut o soarta asemanatoare. Tot din motive rasiale, vicepresedintii Spiro Agnew si Dan Quayle au trebuit sa isi ceara scuze pentru afronturi cu implicatii etnice fata de contracandidatul de culoare Jesse Jackson.
Gafele de exprimare fara sa gandeasca reprezinta o boala comuna pentru reprezentantii vietii publice in unele cazuri, asa cum s-a intamplat dupa comentariile lui Ott care sugerau simpatie fata de politica segregationista din trecut, consecintele putand sa fie grave. „Cand politicienii scapa astfel de remarci, ei chiar dau seama despre ceva in legatura cu ei insisi”, comenta un psiholog, expert in retorica politica de la Universitatea Washington din St. Louis, precizand ca „nu este vorba despre faptul ca ar spune ceva in care nu cred, ci mai degraba spun ceva in care cred – dar despre care, de obicei, se abtin sa afirme in public”.
In anul 2000, vicepresedintele Al Gore a trebuit sa retracteze afirmatia sa potrivit careia soacra lui platea mai mult pentru medicamentele de tratare a artritei decat costa tratarea cainelui sau cu acelasi medicament. Si a trebuit sa bata in retragere, de asemenea, in legatura cu aluziile pe care le-a emis cum ca el ar fi ajutat la inventarea Internetului sau ca ar fi servit ca model, impreuna cu sotia lui, Tipper, pentru cartea „Love Story” si pentru filmul cu acelasi nume.
„Sunt oare persoanele publice mai inclinate sa comita gafe? Scuze pentru ei sunt usor de gasit: ca sunt oameni, ca obosesc si devin neatenti, facand greseli. Dar, dincolo de toate astea, ei se afla intr-un fel de glob, inconjurati de echipele lor, care le spun mereu cat de importanti sunt, asa ca ajung sa creada si ei acest lucru”, afirma un psiholog de la Universitatea Virginia.
Uneori, cand se afla pe langa un microfon ramas deschis, isi permit sa faca remarci pe care cred ca nu le aud si alte urechi, asa cum s-a intamplat in campania pentru prezidentialele americane, cand George W. Bush a scapat o vorba obscena descriind un reporter de la cotidianul New York Times, iar viitorul sau vicepresedinte, Dick Cheney, s-a grabit sa il aprobe fara rezerve.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.